16 decembrie 1989, începutul Revoluției Române. Morţii de la Timişoara, incineraţi la Bucureşti din ordinul Elenei Ceauşescu.

558

Conform Proclamaţiei de la Timişoara revoluţia română a început în 16 decembrie 1989. Mai sunt şi alte date care au fost declarate de diferite grupuri ca început al revoluţiei, o placă comemorativă de pe clădirea bisericii reformate unde a slujit Laszlo Tokes plasează începutul revoluţiei pe 15 decembrie 1989, prima zi când s-au adunat persoane lângă clădirea bisericii.

Se vorbește și despre începutul revoluţiei în 14 decembrie 1989, la Iaşi, pe motiv că în acel oraş au fost arestate 4-5 persoane care plănuiau să organizeze un miting anticeaușist, fără însă să izbutească a-și concretiza planul.

In acea zi de 16 decembrie, în jurul casei pastorului Laszlo Tokes din Piața Maria se adunaseră câteva sute de oameni hotărâti să împiedice o decizie de evacuare a prelatului. Oamenii veneau din toate colțurile orașului, în grupuri.

Pastorul Laszlo Tokes a ieșit, la un moment dat, alături de primarul de atunci al Timișoarei, la fereastra casei în care locuia, în încercarea de a potoli mulțimea. Totul a fost, însă, în zadar.

La un moment dat, din mulțime, cineva a strigat „Libertate!“. Atunci, începea să se scrie istoria. Timișorenii au oprit tramvaiele în centru orașului, s-au încolonat și au pornit spre Catedrală, scandând „Jos Ceaușescu!” În drum, ei au înlăturat toate simbolurile comuniste ce le-au ieșit in cale.  Atunci se trăgeau primele focuri de armă și cădeau primii tineri răpuși de gloanțe pe treptele Catedralei.

76 de oameni au fost împușcați mortal în seara de 17 decembrie la Timișoara. În dimineața zilei de 18, moartea plutea încă în aerul rece al orașului. Grupuri de protestatari începeau să se adune din nou în centru. Furioși, timișorenii strigau: „Nu plecăm acasă, morții nu ne lasă!”.

La 18 decembrie 1989, la Timişoara, a fost instituită starea de necesitate, primarul Petre Moţ anunțând acest lucru în cadrul unei ședințe cu activul de partid.

Dar 18 decembrie 1989 va rămâne în memoria colectivă drept data celei mai odioase crime îndreptate împotriva timişorenilor, a poporului, în general: ridicarea fără autorizaţie, transportul la Bucureşti şi incinerarea a 43 dintre morții Timişoarei la crematoriul „Cenușa”, din ordinul Elenei Ceauşescu care era tot timpul în contact direct cu Nicolae Ceaușescu, aflat în vizită oficială în Iran.

Scopul era ștergerea urmelor masacrului de la Timișoara. Dispariția cadavrelor urma să fie explicată susținând că persoanele respective au părăsit fraudulos țara, fugind în statele vecine.

Operaţiunea „Trandafirul”, aşa cum a fost ea denumită, s-a desfășurat sub coordonarea generalului Constantin Nuţă, ajutat de Emil Bobu şi de Tudor Postelnicu, fiind pusă în aplicare de către colonelul Ion Deheleanu, şeful MJ Timiş.

Inginerul Dan Rotariu va pune la dispoziţia lui Deheleanu o autoizotermă, în care locotenent-colonelul Ioan Corpodean, locţiitorul comandantului MJ Timiş, va încărca cadavrele aflate la morga Spitalului Judeţean, împreună cu ofiţerii de miliţie Gheorghe Avram, Iosif Veverca, Laurenţiu Preda, Tiberiu Grui, Eugen Mişea, Eugen Peptan.

În jurul orei 17 din 19 decembrie, autoizoterma și echipa de însoțitori din București au ajuns la crematoriul „Cenușa” din București, unde au fost primite de Gheorghe Ganciu, director al Administrației Cimitirelor din București colonel de Securitate în rezervă, fost subordonat al gen. Macri, și de administratorul Crematoriului Cenușa, Iosef Emilian Zamfir, care era de asemenea ofițer de Securitate trecut în rezervă.

Ei au întrerupt alte operații de incinerare care erau în curs, și au început incinerarea cadavrelor sosite de la Timișoara. Pentru reușita acțiunii, celor 5 fochiști le-a fost dat câte un plic cu 2000 de lei, și aceștia au început lucrul imediat, fără obiecțiuni. Col. Moraru a trimis 6 ofițeri pentru asigurarea pazei.

În jurul orei 18:00 fost începută descărcarea cadavrelor, incinerarea începând aproape imediat și continuând toată noaptea. Ultimul cadavru a fost descărcat pe 20 decembrie în jurul orei 4:00, și atunci autoizoterma a părăsit crematoriul. Incinerarea a fost finalizată în jurul orei 8:30.

Au mai participat la operaţiunea de incinerare a cadavrelor şi la aruncarea cenuşii: Grigorie Ciupagea, şeful Secţiei Cimitire Bucureşti, Gheorghe Zâmbroianu, Mihai Mititelu, Bociagă Ştefan Nicolae, Cîmpean Grigor şi Iordan Gheorghe, muncitori.

Căpitanul de miliție Dorel Marian Nuțu a transportat cu o autospecială, cele patru pubele cu cenuşă pe care le-a deversat, în data de 20 decembrie, la o gură de canal din comuna Popeşti-Leordeni.

Distribuie acest articol: