Revoluția din 1989 este un fenomen care cuprinde în el conspirație și diversiune, revoltă și crimă, revoluție și contrarevoluție, represiune și manipulare, lovitură populară și euforie populară. Toate pe rând și toate amestecate.
„Am primit ordin de la Ceaușescu să trag în popor, bineînțeles, să dau ordin armatei să tragă în popor. Ei bine, nu pot să fac așa ceva” – Vasile Milea.
Vasile Milea devenise pe 16 decembrie 1985 noul ministru al Apărării Naționale. În calitate de ministru al apărării, el a comandat reprimarea revoluției române din decembrie 1989.
Conform stenogramei ședinței Comitetului Politic Executiv al PCR din după-amiaza zilei de 17 decembrie, Nicolae Ceaușescu i-a acuzat pe Vasile Milea, pe Tudor Postelnicu și pe Iulian Vlad de trădare, lașitate și nerespectarea ordinelor.
Nicolae Ceaușescu: „Ce au făcut ofițerii tăi, Milea, de ce nu au intervenit imediat, de ce nu au tras? La picioare trebuiau să tragă.”
Generalul Milea a răspuns: „Nu le-am dat muniții.”
Ceaușescu a replicat violent: „Consider că ați trădat interesele țării, interesele poporului, ale socialismului și nu ați acționat cu răspundere. Știți ce ar trebui să vă fac? Să vă pun în fața plutonului de execuție. Asta meritați, pentru că ceea ce ați făcut voi înseamnă pactizare cu inamicul!”
În noaptea de 21/22 decembrie 1989 a comandat personal acțiunile militare de reprimare a protestelor din zona Piața Universității – Hotel Intercontinental.
În dimineața zilei de 22 decembrie 1989, în jurul orei 09:30, când victoria revoluției devenise limpede și după o întâlnire cu Nicolae Ceaușescu (la ora 08:00), Vasile Milea s-a sinucis în sediul Comitetului Central al PCR (potrivit informațiilor oficiale), împușcându-se cu un pistol în zona inimii. Decesul a survenit în jurul orei 14 la spitalul Elias.
Colonelul Corneliu Pârcălăbescu, despre ultima întrevedere cu Vasile Milea cu câteva minute înainte de moartea acestuia: Când am intrat în birou, generalul Milea mi-a spus: „Am primit ordin de la Nicolae Ceaușescu să trag în popor. Eu nu pot să dau ordin să se tragă. Doresc să rămân singur să dau unele telefoane, după care cobor la unitățile militare. Spune-i lui Vătămănescu să fie prezent”.
Moartea sa l-a înfuriat pe Ceaușescu, acesta numindu-l „trădător” pe Vasile Milea, deși generalul dăduse deja ordin ca armata să iasă în apărarea lui Ceaușescu și să reprime revoluționarii. La ora 10:45, posturile de radio și televiziune au transmis următorul comunicat: „Vă informăm că ministrul Forțelor Armate a acționat ca un trădător, împotriva independenței și suveranității României și dându-și seama că este descoperit, s-a sinucis.”
În ziua de 25 decembrie 1989, Nicolae și Elena Ceaușescu, au fost condamnați la moarte și împușcați. Pe străzile din București s-a continuat să se tragă în civili și în zilele următoare.
Mărturii ale rudelor celor împușcați în decembrie 1989:
Felicia Lambert, mama lui Mihăiță Daniel Lambert, împușcat pe 23 decembrie 1989, la numai 19 ani: „Îmi zise: ‘Stați ca lașii în casă și pe colegul meu l-au împușcat! Și eu i-am răspuns: Să nu pleci! Să nu pleci! Să nu mai pleci de-acasă! Ce să vă mai povestesc? Cum mi-a murit un băiat de 18 ani? Pe 23 decembrie mi-a murit. Împușcat.
Da, ni s-au luat declarații de către procurori și ni s-a spus că armata a tras în noi. Dar cine să-i pedepsească? Nu vedeți că nu ni se spune nimic? Pentru că e același regim, aceiași oameni conduc țara. Nu numai Iliescu, toți ceilalți sunt bine mersi.
Ion Gîtlan, tatăl lui Mihai Laurențiu Gîtlan, 19 ani, împușcat pe 21 decembrie în fața Sălii Dalles din București:
Am pornit în căutarea fiului meu. Am luat pe un unchi de-al meu, de acasă. Am zis că mai întâi să mergem la morgă. Am auzit prima dată că a fost rănit, când am ajuns la morgă am văzut că era terminat, împușcat în mai multe locuri”, a povestit bărbatul.
Noi, părinții, de 26 de ani nu avem sărbătorile normale. Nu prea vine Crăciunul, când în 21 decembrie se fac colive și pomeniri.
Teona Stana, o prietenă a lui Mihai care venise cu el acolo a declarat în faţa procurorilor militari: “Gâtlan Mihai a fost lovit de prima maşină cu fața (botul), a căzut, dar s-a ridicat imediat. După ce a trecut şi a doua maşină s-a tras din ea de către persoane îmbrăcate în haine militare. Atunci, Mihai a căzut împuşcat în cap, iar lumea de acolo, speriată şi grăbită să scape, l-a călcat în picioare. Eu nu am fost lovită de camionul militar, pentru că Mihai Gâtlan s-a aşezat în faţa mea şi apoi m-a împins din faţa maşinii.”
„Ce să facem, să tot stăm să ne plângem morții, de-acum?” – Ion Iliescu
„Eu îi înțeleg pe cei care au avut pierderi. Dar asta a fost! Revolta din decembrie a însemnat sacrificii umane. Acum să stăm să tot … plângem morții, în loc să tragem concluziile politice adecvate pentru tot procesul de dezvoltare a societății românești…?”, a afirmat Ion Iliescu, la Palatul Parlamentului, întrebat în legătură cu faptul că urmași ai victimelor spun că nu pot trece peste aceste evenimente.
La Revoluție, 1.855 persoane au fost împușcate și alte 343 rănite. În ciuda acestor numere mari, nu există niciun vinovat. Dosarul a fost clasat în toamna anului 2015.
