Păstoritul din Sardinia este în pericol, anunță crescătorii de ovine din această regiune a Italiei. Chiar dacă rata șomajului este în creștere, agricultorii se plâng că este din ce în ce mai dificil să găsească mână de lucru în mediul rural. Românii, care nu demult constituiau mare parte dintre păstorii de pe insulă, au plecat spre alte meleaguri ori s-au întors în țara lor, scrie La Nuova Sardegna.
Nu se mai găsesc păstori și muncitori dispuși să lucreze în mediul rural
Fluxul de forță de muncă din țările est-europene, încă din 2017, a început să fie în continuă scădere și acum fermierii se confruntă cu dificultăți serioase. Există multe ferme care nu mai dispun de forța de muncă necesară. Dar unde au dispărut păstorii și lucrătorii care au ajutat fermele italiene sarde să supraviețuiască în ultimii 15-20 de ani? Fluxul imigranților din România spre aceste teritorii, practic, s-a oprit, mai vin puțini sau aproape deloc. Astăzi, multe ferme de aici, datorită investițiilor din ultimii ani, dispun de tehnologii moderne și nu caută doar păstori, ci și forță de muncă în parte calificată.
Românii au sosit în Sardinia cu o bogată experiență în creșterea oilor. Experiență dobândită pe pășunile din România și care s-a îmbogățit pe insula italiană, astfel încât mulți dintre ei au devenit adevărați păstori profesioniști. Înainte de români, la începutul anilor ’90, erau albanezii cei care dădeau o mână de ajutor importantă italienilor. Timp de zece ani, satele din Sardinia erau luate cu asalt de lucrătorii albanezi, salvându-se astfel de la depopularea la care păreau să fie destinate atât de multe stâne. Din anii 2000 însă, românii au început să-i întreacă la număr pe albanezi. Păstorilor străini li se oferea pe lângă bani, casă și masă asigurată dar, în beneficiul angajatorilor era faptul că aceștia garantau cu prezența și pe timp de noapte.
Problema forței de muncă aici, de fapt, nu este de astăzi, ea datează de cel puțin 30 de ani în urmă când băștinașii locului au început să emigreze. Doar că, albanezii și apoi românii, au suplinit în acești ani pe cei absenți, asigurând mâna de lucru atât de necesară principalei ocupații a locuitorilor: păstoritul!
Albanezii au plecat, acum pleacă și românii…
Dar astăzi românii preferă să rămână acasă la ei. Condițiile economice din România s-au îmbunătățit, iar salariile medii sunt de aproximativ 600 de euro pe lună. În ultimul timp, guvernul român a lansat mai multe politici pentru a convinge migranții să se întoarcă acasă pentru a-și deschide afaceri în țară la ei. Dar nu numai acesta este motivul pentru care românii nu mai vin în Sardinia. Cei care decid să lucreze în străinătate aleg țara care garantează condiții mai bune de muncă și salarii mai mari, cum ar fi Germania, Franța și Anglia.
Italia rămâne încă pentru mulți o destinație dar Sardinia a fost abandonată din cauza costurilor de transport dar și a salariilor mici. „Trebuie să găsim o soluție, așa nu putem continua”, spune Peppino Mura, un păstor din Ottana care a avut la ferma sa lucrători de diferite naționalități. „În fermă la mine am avut români, indieni, pakistanezi, africani și italieni, bineînțeles. Dar de doi ani a devenit imposibil să găsești pe cineva care dorește să lucreze în mediul rural. Nu mai există un lucrător care să știe să facă totul la o stână, cine știe să mulgă, nu conduce tractorul, nu știe să cosească iarba și invers. Este o adevărată luptă”.
„Ceea ce mă îngrijorează cel mai mult este că nu se găsește nici un muncitor italian dispus să facă această meserie” spune Sebastiano Porcu, un alt fermier.
Cei care lucrează în mediu rural, în agricultură, știu că nu există un anumit orar de lucru. Nu se poate spune că la ora 17:00 se termină munca și se pleacă acasă. Șă se lucrează desigur și sâmbăta și duminica. Dar, deși rata șomajului este în continuă creștere în Sardinia, italienilor le e teamă să-și murdărească mâinile și să muncească la o stână, ceea ce românii au făcut în ultimii ani. Acum le simțim lipsa.” Maria Laura Ghisu, proprietara unei ferme de păsări din Ollolai, crede și ea că „în prezent, găsirea forței de muncă a devenit o loterie. În ferma mea am avut perioade dificile în această privință pentru că nu găseam pe nimeni dispus să lucreze. Acum, acea perioadă a trecut pentru noi, dar problema generală rămâne.”
Pentru Gianbattista Mureddu, pastorul lui Fonni cu o stână în Macomer, este o problemă care va afecta economia tuturor celor din mediul rural. „Fermele mari și mijlocii care au un număr mare de animale vor fi forțate să își reducă efectivele dacă nu se găsește o soluție la această problemă. Este un fenomen general, care afectează toată insula, nu doar zonele interne. Aici, una dintre cele mai vechi tradiții ale insulei, păstoritul, riscă să dispară.”
