Februarie, 2016. Bianca Andreea Gherghina, 36 de ani, locuia în Roma, împreună cu soțul şi cu fetiţa ei. După ce şi-a dus copilul la grădiniţă, femeia nu s-a mai întors acasă, aşa cum făcea de obicei, ci s-a dus să-şi pună capăt zilelor.
Cadavrul unei femei de cetățenie română, în vârstă de 45 de ani, a fost găsit în dimineața de 28 decembrie, 2016, pe plaja din comuna Arenzano, provincia Genova.
Din primele relatări ale autorităților din zonă, se presupune că femeia s-ar fi sinucis aruncându-se de pe o stâncă din apropiere unde și-a lăsat și poșeta în urmă, înainte de a se arunca în apă. Trupul ei a fost adus de valuri pe plaja din apropiere unde a fost observat de niște trecători care au chemat carabinierii la fața locului.
Rodica Tătar, de 56 de ani dispărută de acasă în data de 12 decembrie 2016, corpul neînsuflețit a fost găsit în dimineața de 15 decembrie, 2016, în jurul orei 10, în râul Isonzo, în apropierea centralei Enel din zona unde locuia. Din primele relatări ale investigatorilor, singura ipoteză viabilă a acestora, a fost că doamna Tătar ar fi alunecat și căzut în râul Isonzo în dimineața dispariției sale. Femeia suferea de depresie.
Începutul lui noiembrie, Calcinelli di Saltara, provincia Pesaro. Femeia română, a cărui nume nu a fost făcut public, a fost găsită spânzurată într-o magazie a casei unde locuia, ambulanța fiind chemată de urgență la fața locului dar fără nici o posibilitate de a putea fi salvată, constându-se imediat decesul.
Avea 30 de ani, era despărțită de soț și avea un copil de 8 ani, scrie ziarul online Corriere Adriatico, iar motivul pentru care ar fi ales să se sinucidă pare a fi o puternică stare de depresie, din cele povestite de mama îndurerată a conaționalei noastre.
S-a întâmplat chiar în ziua de Ajun, 24 decembrie, 2016, în jurul orei 19:30, când niște trecători au văzut o tânără aruncându-se în gol de pe un pod situat pe via Appia, la nivel cu localitatea Galloro, provincia Roma. Aceștia au chemat imediat carabinierii, care au intervenit prompt, împreună cu poliția locală, pentru a salva fata.
Este vorba despre o elevă de cetățenie română, de numai 14 ani, iar motivele pentru care a ales să facă acest gest sunt încă necunoscute.
3 ianuarie, 2017, în jurul orei 15:00, în localitatea Velletri din provincia Roma, a fost descoperit trupul neînsuflețit al unei femei românce de doar 45 de ani, în baia din locuința surorii sale.
Tragica descoperire a fost făcută chiar de sora victimei care a găsit-o spânzurată cu un cablu electric de un calorifer.
3 ianuarie, la ora 23:00, în via Ghandi din localitatea Montesilvano, provincia Pescara, o româncă de numai 34 de ani a ales să-și pună capăt zilelor aruncându-se de la etajul 4 al clădirii în care lucra ca îngrijitoare.
Corpul femeii a fost găsit de un locuitor din aceeași clădire care a anunțat de urgență carabinierii și medicii de la 118, însă pentru tânăra română nu s-a mai putut face nimic, decesul acesteia având loc în momentul impactului cu cimentul.
Trist. Incomprensibil. Poate că sunt o optimistă, poate că am văzut mereu un nou început în marile sfârșituri din viața mea, dar e peste capacitatea mea de înțelegere cât de adâncă poate fi mâhnirea și deznădejdea care te poate împinge la un asemenea gest.
Femei cu răni adânci. Femei pentru care sufletul lor nu mai valorează doi bani! Femei care nu au înțeles că viața nu e o linie dreaptă și nu e darnică în aceeași măsură cu noi toți!
Unii au norocul să primească iubire din belșug, alții se chinue toată viața pentru o fărâmă.
Unii se mulțumesc cu nimicuri și sunt fericiți, altora pare că oricât de mult ar avea, nu le ajunge.
Unele femei se chinuiesc ani de zile să aibă un copil, altele îl nasc și îl abandonează.
Unii oameni trăiesc o viață echilibrată și totuși se îmbolnăvesc, alții trăiesc toată viața în abuzuri fără să sufere de nimic.
Unii primesc de-a gata totul și nu trebuie să facă altceva decât să primească, alții muncesc toată viața pe brânci pentru a-și câștiga existența.
Unii mor de tineri, loviți de boli sau accidente necruțătoare, alții trăiesc până când mor de bătrâni ce sunt.
Viața nu e dreaptă și oricât am întreba de ce, sau am încerca să ne explicăm asta, nu vom ajunge la nici un răspuns. Cred că cel mai înțelept lucru este ca fiecare dintre noi, femeile, să învețe să lupte să-și facă viața cât mai frumoasă, să dea tot ce are mai bun în ea și să se agațe mereu de un scop, de o menire. Întotdeauna va fi ceva nou de făcut, întotdeauna va fi acolo, cineva, care va avea nevoie de prezența noastră!
Să găsim în noi înșine puterea de a merge mereu mai departe, să ne fim singure, sfătuitor și prieten. Să nu pretindem și să nu așteptăm nimic de la nimeni. Dacă ne avem pe noi, avem tot ce ne trebuie ca să învingem orice!
Poate uneori impresia este că avem prea mari așteptări de la noi înșine, că exigențele sunt prea înalte ca să fie satisfăcute de capacitățile noastre și atunci cădem în neant. Pășim în golul depresiei din care cu greu se iese. Cum facem să nu ajungem până acolo? Știu, nu e ușor…
Ar trebui să ne iubim mai mult. Ar trebui să fim mai mândre de noi. Ar trebui să credem cu adevărat că suntem frumoase, puternice, deștepte, că putem înfrunta pe oricine și orice! Ar trebui să facem cum simțim, ce dorim, fără a avea acordul nimănui. Ar trebui să nu ne mai simțim datoare să facem pe placul altora dacă asta ne provoacă suferință. Ar trebui să avem atâta încredere în noi încât să ne aruncăm în gol fără a ști dacă ne va prinde cineva dar doar la modul figurat! Să ne aruncăm în gol, dându-ne voie să alegem, să plecăm, să simțim, să dorim, să greșim, să ne lovim, să pierdem, să suferim, să câștigăm, să iubim!
Cum vom reuși? Nu știu cum! Dar știu că o soluție vom găsi de fiecare dată când va fi nevoie! Avem nevoie doar de curaj. Curajul de a face tot ceea ce ne dictează inima ca să fim fericite!
Și vom vedea noi cum o vom scoate iar la capăt!
