Somn
Se-nchid ferestre albe prin lalele.
Adorm lăcuste de argint îngândurat.
Ciupercile se culcă sub umbrele,
și numai călțunașii-au așteptat
să vină seara, ca să-și pună pinteni
la micii lor conduri voievodali
și să colinde parcurile, sprinteni,
schimbați cu toții-n fluturi vesperali.
De-acum luna – pasăre măiastră-
s-a coborât să doarmă în cais…
E ceasul când păpușile din vis
ies, lunecând, din casă, la fereastră,
se prind în horă albă prin sulfină
și văd cum pleacă irișii în cer
s-aducă jos, în cofe de lumină,
parfumuri noi și stropi de colier.
E ceasul când prin crinii din ogradă
se lasă heruvimi cât o petală
să stingă lămpi și candela s-aprindă –
și când, pribeag, cu barbă de cerneală,
câte-un pitic, ducând o stea în cârcă,
se-oprește sub o tufă de aglici
și, răzimat încet de-o mânătarcă,
și-aprinde pipa la un licurici.
Radu Gyr
