Sfântul Ștefan, primul martir al Bisericii creștine, ucis cu pietre pentru credința sa.

237

Creștinismul întemeiat de Isus Hristos va primi în sânul său, încă de la început, sute și mii de suflete, atrase de mărturiile Apostolilor şi ucenicilor lor, dar convinse mai ales de puterea de jertfă a creștinilor martiri.

Așa cum ne spune Sfânta Scriptură, Biserica Creștină a luat ființă oficial în Ziua Cincizecimii (de Rusalii) a anului 33, după înălţarea Domnului prin coborârea Duhului Sfânt asupra ucenicilor lui Isus Hristos. Biserica Primară s-a întemeiat pe învățătura apostolilor despre viața, moartea, învierea şi învăţătura lui Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, care s-a dat pe sine ca preț de răscumpărare pentru păcătoşi, devenind Mântuitorul și Domnul tuturor celor care cred în el și urmează învăţătura lui.

La început, Biserica creștină a avut un mod de închinare extrem de simplu, cei care urmau învațătura lui Hristos, numiți creștini, se adunau se obicei în case (transformate mai târziu în biserici) sau uneori în locuri izolate, în catacombe, pentru a se feri de autoritățile care îi prigoneau.

Iisus Hristos a vorbit despre prigoanele sau persecuțiile și despre martiriul pe care le vor îndura, din partea iudeilor și a păgânilor ucenicii săi și cei ce vor crede în el. Primul martir sau mucenic creștin a fost Arhidiaconul Ștefan, ucis cu pietre de iudei. Apoi, Apostolul Iacov, fiul lui Zevedeu și fratele lui Ioan Evanghelistul, care a fost decapitat din ordinul regelui Irod Agripa, în anul 44. Atunci a fost întemnițat și Sfântul Apostol Petru, dar care ulterior a fost eliberat. În anul 62, Iacov, ruda Domnului, unul dintre cei 70 de Apostoli, a fost ucis prin aruncare de pe templul din Ierusalim. Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost martirizați la Roma, unul prin răstignire, iar celălalt prin decapitare, în anul 67, în timpul persecuției împăratului roman Nero.

Sfântul Ștefan, diaconul, este sărbătorit de creștinii romano-catolici, anglicani, reformați, evanghelici și unitarieni pe 26 decembrie, iar de cei ortodocși și greco-catolici pe 27 decembrie.

Ștefan a fost unul dintre ucenicii lui Iisus Hristos, care îl urmau pretutindeni și care au asistat direct la faptele sale. Fiind ales să îi conducă pe diaconi, Sfântul Ștefan a fost numit Arhidiacon.

A intrat rapid în atenția fariseilor, care erau nemulțumiți de faptul că el predica public învățăturile lui Iisus. La scurtă vreme după începerea misiunii sale de diacon, el a fost adus în fața Sinedriului, pentru a fi acuzat de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu.

Ștefan a fost găsit vinovat de blasfemie și condamnat la moarte prin lapidare.

El a fost dus în afara cetății, unde a fost ucis cu pietre, devenind primul martir, primul ucis pentru că mărturisise credința în Iisus. Urmând exemplul acestuia, în clipa morții el cere iertare pentru cei ce îl ucid. Conform Noului Testament și tradiției creștine, printre cei ce l-au judecat și care au asistat la uciderea lui s-a aflat și Saul, convertit ulterior la creștinism, cel ce avea să devină Sfântul Pavel.

Mormântul Sfântului Ștefan a fost descoperit în anul 415. Din anul 560 osemintele sale s-ar afla împreună cu osemintele arhidiaconului roman Laurentius, în cripta bisericii „San Lorenzo fuori le Mura” din Roma.

După martirajul lui Ştefan, s-a început o mare persecuţie împotriva creştinilor din Ierusalim şi „toţi, afară de apostoli, s-au împrăştiat prin părţile Iudeii şi Samariei”.

Nicanor, altul din cei şapte diaconi, împreună cu alţii circa două mii de creştini, se crede că au fost omorâţi în această prigoană.

În anul 311, împăratul Galeriu, fiind bolnav pe patul de moarte, a încercat să oprească persecuția împotriva celor care propovăduiau religia creștină, însă cel care a dat cu adevărat libertate creștinilor a fost Sfântul Constantin cel Mare în anul 313, prin edictul de la Milano. După această dată au mai fost unele persecuții în Orient împotriva creștinilor din partea împăratului Liciniu, care însă a fost învins în anul 324 de împăratul Constantin cel Mare, cel ce a sprijinit apoi și mai mult Biserica și a considerat creștinismul ca fiind superior religiei politeiste greco-romane. Astfel, Sfântul Constantin cel Mare a devenit primul împărat creștin. El și mama sa, Elena, sunt „egali în cinstire cu Apostolii”. În decursul istoriei Bisericii, în diferite timpuri și locuri, creștinii au mai fost persecutați fie de către adepți ai altor religii, fie de regimuri politice ostile, ca de pildă regimul comunist, încât numărul martirilor creștini a crescut mereu în istorie până în zilele noastre, când mulți creștini sunt uciși mai ales în Orientul Mijlociu, Africa și Asia.

Distribuie acest articol: