vineri, 18 ianuarie, 2019

25 aprilie, 1 mai și alte sărbători legale în Italia. Zile libere, dar plătite ca și cum ai lucra

La data 25 aprilie a fiecărui an, poporul italian sărbătorește Ziua Eliberării (Festa della Liberazione), zi cu semnificație istorică ce reprezintă sfârșitul ocupației naziste și a perioadei fasciste din Italia care a avut loc în timpul celui de-al doilea război mondial. Guvernul provizoriu instituit după sfârșitul războiului, condus de Alcide De Gasperi, a stabilit printr-un decret ca data de 25 aprilie să fie proclamată sărbătoare națională; ceea ce s-a legiferat definitiv cu legea n. 260 din mai 1949.

Ziua de 1 Mai a devenit cunoscută în lumea întreagă în urma unor incidente violente produse în SUA, în 1886, când muncitorii au cerut reducerea timpului de lucru, şi s-a transformat treptat în Ziua Internaţională a Muncii, care este sărbătorită în prezent în numeroase ţări, inclusiv în Italia și România. În acestea, precum și în majoritatea ţărilor vest-europene, 1 mai este zi liberă.

Sărbătorile naționale, publice sau legale sunt, în general, stabilite prin diverse acte normative și sunt, de cele mai multe ori, zile nelucrătoare. Numărul acestor zile diferă de la un stat la altul: de exemplu, Olanda are 8 sărbători naționale, în timp ce India are 21 de astfel de zile.

În Italia, numărul sărbătorilor legale este de 12, acesta fiind identic cu cel al sărbătorilor legale din România.

Sărbătorile naționale (zile nelucrătoare dar plătite) din anul 2017:

  • 1 ianuarie – Anul Nou (Capoddano)
  • 6 ianuarie – Epifania (Boboteaza)
  • 16 aprilie – Ziua de Paști (Pasqua)
  • 17 aprilie – A doua zi de Paști (Lunedì dell’Angelo)
  • 25 aprilie – Ziua Eliberării (Festa della Liberazione)
  • 1 mai – Ziua Muncii (Festa del Lavoro)
  • 2 iunie – Ziua Republicii (Festa della Repubblica)
  • 15 august – Înălțarea Fecioarei Maria (Ferragosto)
  • 1 noiembrie – Ziua Tuturor Sfinților (Tutti i santi)
  • 8 decembrie – Sărbătoarea Neprihănitei Zămisliri (Immacolata Concezione)
  • 25 decembrie – Crăciunul (Natale)
  • 26 decembrie – Sfântul Ștefan (Santo Stefano)

Pe lângă aceste sărbători naționale, unele orașe sau regiuni au stabilit zile de sărbătoare locală, care sunt, în general, sărbători religioase, sau zile dedicate patronilor orașelor sau regiunilor respective. Unele dintre cele mai importante astfel de sărbători:

  • 25 aprilie – Sfântul Marcu – Veneția
  • 24 iunie – Sfântul Ioan – Florența, Genova, Torino
  • 29 iunie – Sfântul Petru și Pavel – Roma
  • 19 septembrie – Sfântul Januarius (San Gennaro) – Napoli
  • 7 decembrie – Sfântul Ambrozie – Milano

În cazul zilelor de sărbătoare națională, angajații beneficiază de zile libere, plătite integral.

Dacă sărbătoarea legală coincide cu ziua de duminică, lucrătorii au dreptul la o retribuție suplimentară egală cu plata unei zile de muncă.

Pe lângă sărbătorile legale definite ca zile nelucrătoare, de odihnă, fiecare lucrător din Italia, în mod nediscriminatoriu, are dreptul, conform Codului Civil și Constituției, la un concediu de odihnă anual. Pentru fiecare sector de activitate sunt reglementate aspectele legate de concediul de odihnă în Contractele Colective de Muncă la nivel național.
Astfel, în construcții, durata concediului anual de odihnă este de 4 săptămâni calendaristice, ceea ce înseamnă, echivalentul a 160 de ore de program normal de lucru pentru lucrătorii din producție. Angajații care au lucrat mai puțin de un an la angajatorul respectiv beneficiază de un concediu de odihna proporțional cu perioada lucrată. Lucrătorii nu pot renunța la efectuarea concediului anual de odihnă în schimbul plății sumelor aferente acestuia.

Perioada concediului de odihnă va fi stabilită, de comun acord, de angajator și lucrător și poate fi efectuată în același timp de tot șantierul sau de toată echipa.

În sectorul asistenței acordate persoanelor (menajere, îngrijitoare), indiferent de durata programului de lucru, lucrătorul are dreptul la o perioadă de concediu de 26 de zile lucrătoare acordat în funcție de nevoile angajatorului, de regulă în perioada iunie-septembrie.

Nu se iau în calcul duminicile și sărbătorile legale din timpul săptămânii.

Mai există și posibilitatea acordării concediului fracționat, în două tranșe, pe baza înțelegerii dintre lucrător și angajator. În cazul lucrătorilor care nu au cetățenia italiană și care au nevoie de un concediu pe o perioadă mai mare de timp, pentru a reveni în vizită în statul de origine, este posibilă cumularea concediilor corespunzătoare pentru doi ani de serviciu, după obținerea acordului angajatorului în acest sens.

Angajații nu pot renunța la efectuarea concediului anual de odihnă în schimbul plății sumelor aferente acestuia însă, în cazul în care nu a putut fi efectuat în totalitate, zilele respective pot fi acordate la o dată ulterioară. În cazul încetării raporturilor de muncă, zilele de concediu de odihnă neefectuat vor fi retribuite.

În Italia, în cazul căsătoriei, lucrătorul beneficiază de 15 zile calendaristice consecutive libere, retribuite (plătite).

Alte articole care v-ar putea interesa:

 
 
Formația Ritmix din Torino
error: Acest conținut este protejat de copyright!