12 martie 1863 – se năștea Gabriele D’Annunzio, poet și scriitor italian

Născut la Pescara, la 12 martie 1863, Gabriel D’Annunzio a fost un poet, romancier, nuvelist și dramaturg italian, președinte al Academiei italiene.

La Roma în 1881 și-a început cariera literară. S-a mutat mai apoi în Franța în 1910, dar s-a întors în Italia unde a devenit un susținător fervent al intrării Italiei în război alături de Antanta. După intrarea în război, d’Annunzio a devenit infanterist în armata italiană, mai apoi marinar și aviator. Misiunile sale cutezătoare din Trieste, Pola și mai ales zborul său deasupra Vienei din 1918 pentru a răspândi manifeste l-au consacrat ca pe o legendă.

Gabriele D’Annunzio în timpul serviciului militar

Mussolini l-a numit președinte al Academiei Regale Italiene, în 1937, însă D’Annunzio a murit înainte de a-și ocupa această înaltă funcție.

Opera sa vastă cuprinde: 17 volume din care fac parte poeme și poezii, 8 romane, 6 volume de nuvele, 10 drame, 3 volume memorialistice, piese de teatru.

Dintre poezii, amintimCântec nou (1882), Elegii romane (1892), Ciclul Laude (1903-1912).

Ca romane, s-au dinstins în creația sa: Trilogia Trandafirul din care fac parte Plăcerea (1889), Inocentul (1892), Triumful morții (1894). Alte romane bine cunoscute sunt Fecioarele dintre stânci (1896) și Focul (1900).

A scris volume de nuvelePământ virgin (1883), Cartea fecioarelor (1884), San Pantaleone dar și piese de teatruCetatea moartă (1898), Gioconda (1898), Francesca de Rimini (1902), Fiica lui Jorio (1904).

În mod fundamental antinazist, și detestându-l pe Hitler, s-a opus apropierii Italiei de Germania nazistă. Cu toate acestea, Mussolini i-a acordat funeralii naționale, după moartea scriitorului, survenită la 1 martie 1938, ca urmare a unei hemoragii cerebrale, la Gardene Riviera, în locuința sa (care a devenit apoi mausoleu al Vittoriale degli Italiani).

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!