4 martie 1977: cutremurul din România în care și-au pierdut viața 1570 de persoane

Era seara de vineri, 4 martie 1977. Primăvara bătea la ușă, apăruseră ghioceii, copacii înmuguriseră și copiii își prinseseră în piept mărțișorul. Pe cerul senin, strălucea o lună luminoasă, plină, la televizor se transmitea filmul bulgăresc „Dulce și Amar.” Era liniște în cer și pe pământ, nimic nu prevestea nenorocirea care urma să se abată asupra României.

La ora 21.22 pământul a început să tremure puternic, au căzut clădiri, ziduri, s-au declanșat incendii.

Epicentrul seismului a fost localizat în Munții Vrancei, zona Andreiașu de Jos, la o adâncime de 93 de kilometri. Magnitudinea a fost de 7,2 grade pe scara Richter și a durat 55 de secunde. Mișcarea seismică a fost resimțită puternic în România, mai violent în Oltenia și Muntenia, dar și în sudul Moldovei. De asemenea, cutremurul a fost resimțit și în țările vecine, Serbia, Bulgaria, Ungaria, dar și în alte țări din centrul și sudul Europei, precum și în Rusia până la nord de St. Petersburg iar în Bulgaria s-au înregistrat pagube materiale și peste 100 de victime.

Bucureștiul a fost cel mai greu lovit dar și Teleormanul, Doljul, Iașiul, Vasluiul, Buzăul, Vrancea, Mehedințiul. Orașul Zimnicea a fost prefăcut în ruine. În Craiova au fost avariate grav peste 550 clădiri, printre care se număra Muzeul de Artă, Muzeul Olteniei, Universitatea, Biblioteca Județeană. La Vaslui au fost de asemenea pierderi grele, atât umane cât și materiale. La Ploiești au fost distruse în jur de 200 de locuințe, alte 2.000 fiind grav avariate; situația a fost gravă și în judetul Buzău, unde au fost afectate sute de clădiri.

Orașul Zimnicea prefăcut în ruine

În Capitală au căzut 32 de blocuri și clădiri mari. Alte peste 130 au fost grav avariate. Au căzut mai multe clădiri vechi construite în perioada ante-belică dar și clădiri noi, blocul OD16 din cartierul Militari, blocul de pe Ștefan cel Mare colț cu Lizeanu, Continental – Colonadelor, Dunărea, Scala, Casata, Nestor și Centrul de calcul al Ministerului Transporturilor.

Toma Caragiu, 21 august 1925 – 4 martie 1977

Sub dărâmaturile blocului de la Colonadelor și-au găsit sfârșitul: Toma Caragiu, Alexandru Bocăneț, Doina Badea, împreună cu soțul și cei doi copii, poeta Veronica Porumbacu, criticul Mihai Petroveanu, poetul A.E. Baconski și soția sa.

Poeta Ana Blandiana, care locuia în același imobil, s-a salvat fiind internată cu câteva zile înainte în spital. Soțul acesteia, scriitorul Romulus Rusan, a fost găsit în viață sub dărâmături. Scriitorul Alexandru Ivasiuc a murit lovit de o piatră, în fața blocului Scala, care se prăbușise.

Medicul Fălticeni Popescu era de gardă la Spitalul de Urgență Floreasca în seara de 4 martie 1977 și povestește:

A fost un coșmar pe care nu aș vrea să-l mai trăiesc sau să-l mai trăiască cineva vreodată. La Urgențe erau cinci medici de gardă și două săli în care se opera: un ulcer perforat la un tânăr și o hernie omblicală la o femeie. Eu eram în sala în care pregăteam femeia și, când am introdus acul în coloană pentru anestezie, a început să se zguduie clădirea. Am realizat imediat că e cutremur. Lumina s-a stins, au început să se spargă geamuri, s-a auzit un vuiet îngrozitor și se simțea un praf puternic de cărămidă roșie. Am ajuns sub tocul ușii, unde erau și ceilalti doi medici cu care operam. Era o tensiune extraordinară, clădirea se mișca și zgomotul era infernal”, povestește medicul.

El spune că atunci când s-a terminat cutremurul a încercat să se întoarcă pe întuneric la pacienta abandonată pe masa de operație, lucru imposibil deoarece în podea se făcuse o gaură prin care credea că vede ceva de la etajul inferior.

Nu știam ce văd prin gaura aceea, dar de fapt vedeam bucătăria care era cu trei etaje mai jos iar adevăratul coșmar a început abia după ce am părăsit sala de operație.”

S-a muncit zile în șir pentru scoaterea supraviețuitorilor de sub darâmături. Au fost aduși chiar și specialiști din Elveția, însoțiți de câini dresați pentru salvarea victimelor din munți. Au fost găsiți supraviețuitori chiar și după 11 zile de la cutremur. Ultimul salvat, tânărul de 19 ani, Sorin Crainic, a stat sub darâmăturile fostului bloc „Continental” 250 de ore, înainte de a fi salvat.

Evaluarea finală a pierderilor umane și materiale în urma cutremurului a fost: 1.570 morți, 11.300 răniți, 32.900 locuințe prăbușite sau grav avariate, 35.000 de familii sinistrate, 763 de unități economice afectate. Pagubele s-au ridicat la 10 miliarde lei, echivalentul a 2 miliarde de dolari.

Cutremurul din 4 martie 1977 s-a produs la 37 de ani de la precedentul seism vrâncean catastrofal, care a avut loc la 10 noiembrie 1940, cu o magnitudine de 7,4 pe scara Richter.

Deși mai slab decât evenimentul din 1940, cutremurul din 1977 a avut urmări mai grave în Muntenia, comparativ cu cel din 1940, care a fost mai sever în Moldova. Din acest punct de vedere, cutremurul din 1977 a avut caracteristici similare cu ale celui din 23 ianuarie 1838 a cărui magnitudine a fost estimată la 7,3 grade pe scara Richter.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!