Michelangelo di Lodovico Buonarroti Simoni s-a născut la 6 martie 1475, la Caprese, în regiunea italiană Toscana, fiind al doilea dintre cei cinci frați, dar la scurtă vreme familia s-a mutat la Florența.
Mama sa a murit tânără, când Michelangelo nu avea decât șase ani. Copilăria sa a fost lipsită de afecțiune, iar artistul avea să păstreze pentru toată viață o expresie tristă, taciturnă, manifestând neîncredere față de semenii săi.
Tatăl nu l-a încurajat să-și urmeze vocația artistică, dar l-a trimis la școala lui Francesco Galeota din Urbino, care preda gramatică, unde a aprofundat principiile latinei. Michelangelo își petrecea însă mare parte din timp în bisericile din apropiere, unde observa atent picturile, apoi le reproducea pe hârtie.
La vârsta de 13 ani, Michelangelo era ucenicul cunoscutului pictor florentin Domenico Ghirlandaio. Nu a petrecut cu acesta decât un an, pentru că, la recomandarea lui Ghirlandaio, a avut șansa să se mute la palatul lui Lorenzo de Medici, conducătorul Republicii Florentine, cunoscut îndrumător al savanților, artiștilor și poeților.
De aici a avut acces la elita socială a Florenței și a studiat sculptura clasică cu renumitul Bertoldo di Giovanni.
De asemenea, a primit permisiunea din partea Bisericii Catolice să aprofundeze anatomia pe cadavre, ceea ce a avut, însă, consecințe nefaste asupra sănătății sale. Aceste observații, însă, au contribuit la ceea ce avea să devină un stil distinct al lui Michelangelo, caracterizat prin precizia cu care reproducea trupurile personajelor, dar și prin frumusețea aproape lirică a acestora.
Dintre operele sale vom aminti statuia lui Bacchus, grupul statuar Pieta, statuia lui David, frescele din Capela Sixtină de la Vatican, cupola bazilicii Sfântul Petru din Roma.
În 1498 a plecat la Roma, unde a examinat îndeaproape statui clasice și ruinele romane. Aici și-a desăvârșit prima sculptură la scară mare, statuia lui „Bachus”. Cam în aceeași perioadă, realizează sculptura „Pieta” (1498-1500), care o înfățișează pe Fecioara Maria ținând în brațe trupul neînsuflețit al lui Iisus.
În 1501, Michelangelo, la Florența, a fost însărcinat să sculpteze o statuie a lui David. Devenise deja un nume de referință în arta renascentistă. Lucrarea le mai fusese încredințată altor doi sculptori, care nu reușiseră să o ducă la bun sfârșit. Statuia, creată între 1501-1504, dintr-un bloc de marmură albă de Carrara, măsoară 5,17 metri și îl reprezintă pe eroul biblic David. Cu „David”, Michelangelo și-a demonstrat supremația în arta renascentistă, îmbinând frumusețea exterioară cu expresivitatea.
În 1508, papa Iulius al II-lea i-a încredințat lui Michelangelo pictarea plafonului Capelei Sixtine care inițial reprezenta un cer albastru cu stele aurii. Executarea acestei lucrări a durat patru ani, între 1508 și 1512.
În 1534, Michelangelo a părăsit Florența pentru totdeauna, din cauza ostilității cu care a fost tratat de ducele Alessandro de Medici, dar și a neînțelegerilor cu concetățenii săi. S-a mutat la Roma, unde s-a bucurat de aprecierea papei Clement al VII-lea. În 1535, papa Paul al III-lea i-a propus să picteze peretele de est al Capelei Sixtine, cel de deasupra altarului, având ca temă „Judecata de Apoi’”.
În 1546, Michelangelo a fost numit arhitect coordonator al Bazilicii Sf. Petru. Construcția fusese ridicată după planurile arhitectului Donato Bramante, dar lui Michelangelo i se încredința forma finală. Deși trecuse deja de 70 de ani, artistul a primit lucrarea pentru că a considerat-o o datorie și o misiune încredințată lui de către Dumnezeu. De altfel, Michelangelo nu a vrut să primească nicio remunerație pentru această sarcină.
Ultimii ani din viață, Michelangelo i-a petrecut în singurătate. În ultimele săptămâni de viață a lucrat la ultima sa sculptură, „Pieta Rondanini”. Pentru că prefera liniștea și singurătatea, lucra numai noaptea. Așa cum obișnuise și în trecut, își făcuse o cască pe care fixase o lumânare. Astfel, putea să lucreze la lumina lumânării, având mâinile libere.
Michelangelo a murit la 18 februarie 1564, în locuința sa din Roma, cu doar câteva săptămâni înainte de a împlini 89 de ani.
Spre deosebire de mulți alți artiști, Michelangelo Buonarroti s-a bucurat de faimă și de recunoașterea măiestriei sale încă din timpul vieții. Numele său a rămas un simbol al artei universale până în zilele noastre, reprezentativ pentru perioada Renașterii. Testamentul său a fost cât se poate simplu, spunând: „Las sufletul meu Domnului, trupul pământului și toate bunurile materiale rudelor celor mai apropiate”.
