8 aprilie – Ziua Internațională a Romilor. Originea, istoria și ocupațiile țiganilor din România

Ziua internațională a Romilor este marcată, în fiecare an, la 8 aprilie. A fost proclamată în cadrul celui de-al IV-lea Congres al Uniunii Internaționale a Romilor, desfășurat în anul 1990, la Varșovia și amintește de data la care, în anul 1971, a avut loc, lângă Londra, prima reuniune la nivel internațional a reprezentanților etniei rome, ocazie cu care a fost acreditat oficial termenul „romi”, spre a-i desemna pe membrii etniei, se arată pe site-ul romea.cz

Romii, uneori scris rromi, cunoscuți și ca țigani, reprezintă un grup etnic originar din India medievală.

În Europa, cele mai importante și numeroase grupuri trăiesc în România, Macedonia, Ungaria, Bulgaria, Cehia, Slovacia, Grecia, Spania și Serbia. În Asia, mai ales în Turcia, Caucaz, Iran și India. Țiganii au migrat chiar și în America și nordul Africii.

Se presupune că numele de „țigani” provine din grecescul „athinganoi” tradus „a nu se atinge”. În alte limbi se spune zingari, tsigans, zigeuners, cigani sau cikani.

În țările române sunt semnalați în secolul XIV, fie ca meșteșugari liberi organizați în șatre, fie ca robi. În Evul Mediu, majoritatea țiganilor din Țările Romane erau robi boierești, domnești sau mănăstirești, ocupatiile lor principale fiind acelea de căldărari, fierari, aurari, spoitori sau cântăreți.
În secolul XIX, sub influența ideilor liberale ale revoluției de la 1848, toți oamenii au fost declarați liberi și egali, robia țiganilor fiind definitiv abolită în 1856.

Ocupațiile țiganilor:

Ghicitul

Țiganii au avut mereu o aură misterioasă, încă de la venirea lor în Europa. Odată asociați cu o lume misterioasă a magiei, ghicitul li se potrivea perfect. Totodată, ghicitul era o modalitate simpla de a câștiga bani. De-a lungul timpului, țiganii au folosit multe metode de ghicit, de la boluri de cristal, cărți de tarot, până la numerologie (interpretarea numerelor) și cititul în palmă.

Totuși, o explicație mai rezonabilă este că adevarata pricepere a ghicitoarelor este remarcabila lor abilitate de a judeca caracterul omului și a vedea ce-și dorește acesta.

Pentru a mulțumi clienții, ghicitoarele prezic deseori un viitor favorabil. Dar pentru a trezi interesul, ele îi previn de multele pericole care le stau în cale, care pot fi prevenite, desigur, tot de ele. Ca o regulă, ghicitoarele nu folosesc ghicitul cu alți țigani. În comunitatea lor, țiganii au alte modalități de a prezice viitorul și de a vindeca. Țiganii poartă deseori amulete și talismane norocoase, pentru a preveni necazurile, spiritele rele și boala.

Muzica

O altă meserie este cântatul. Țiganii sunt, probabil, cel mai bine cunoscuți datorită muzicii lor. Există numeroase izvoare istorice care menționează muzicieni țigani cântând pentru regi și împărați. De asemenea, în tot estul Europei, țiganii au fost întotdeauna preferați pentru evenimente, ca nunți sau sărbători. În multe instanâe, statutul de muzicieni de valoare le-a permis țiganilor să aibă privilegii greu de obținut altfel. Spre exemplu, deși ei erau încă vânduți ca sclavi în secolul al XIX-lea în Moldova și Țara Romaneasca, muzicienii țigani de prestigiu din Transilvania imperiului Austro-Ungar aveau un rol important în comunitățile sătești și se bucurau de unele privilegii de care țăranii români nu se bucurau.

Negustori și crescători de cai

Țiganii nu au fost pricepuți doar la cântat. Alte meserii tradiționale ale țiganilor? Ei au fost cunoscuți ca crescători și vânzători de cai din vremuri străvechi. Caii au fost întotdeauna un important factor economic în viața lor, esențiali pentru stilul de viață nomadic, fiind îngrijiți și tratați ca atare. De altfel, țiganii erau apreciați și pentru priceperea lor de a trata bolile cailor. Pe vremuri în satele romanesti, când se îmbolnavea o vacă, oamenii se duceau cu ea la veterinar, dar când se îmbolnăvea un cal ei se duceau la un țigan priceput. Deseori, țiganii cumpărau un cal bolnav la un preț foarte mic, aveau grijă de el, și când acesta era din nou într-o condiție bună, îl vindeau la un preț mult mai mare. De aici iese o altă meserie, negustoritul. Unde sunt destul de pricepuți la tocmit.

Țiganii pieptănari

Confecționează tot felul de obiecte cum ar fi: piepteni, mărgele şi cercei din oase şi coarne de animale, cuiere din coarne de berbec, taur, cerb şi altele, nasturi şi alte obiecte de ornament, bibelouri din oase şi coarne de animale etc. Aceşti rromi au talent şi la confecţionarea unor obiecte utile, din alte materiale cum ar fi tabla sau lemnul.

Țiganii ceaunari

Au mici turnătorii de fontă şi, urmând tehnologia din fabricile siderurgice, confecţionează ceaune, cratiţe, dar şi policandre extrem de frumoase pentru biserici şi clopote de biserică. Aceştia mai confecţionează şi diferite unelte şi scule.

Atât meseria de pieptănar cât şi cea de ceaunar, încet, încet, dispar deoarece obiectele confecţionate de ei se fac actualmente pe scara industrială.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!