Ne lăsăm încântate de florile, atențiile, pupăturile de mâini și gesturile galante cu care bărbații din jurul nostru ne răsfață în această zi, dar uităm care este de fapt simbolistica și rostul acestei zile. Faptul că ne concentrăm pe cadouri ne distrage atenția de la adevăratul sens al zilei de 8 martie.
Pe parcursul istoriei femeile au fost considerate inferioare față de bărbați. Calea drepturilor garantate de lege și a afirmării largi s-a deschis în fața lor numai în secolul al XIX-lea. În final au obținut și dreptul la vot, dar acest succes a însemnat începutul unor noi lupte.
În civilizațiile erelor trecute situația femeilor era foarte diferită. În unele culturi nu erau considerate decât proprietatea privată a soțului sau a tatălui (sunt locuri pe glob în care femeia este încă astfel considerată) în altele au primit o libertate destul de mare și drepturi legale, dar chiar și în aceste civilizații, bărbații, considerați sexul superior, aveau mai multe drepturi.
În cadrul revoluției industriale societatea burgheză nu permitea femeilor să devină concurente directe în cadrul procesului de producție. Ele erau excluse de la multe decizii de ordin economic, politic și chiar privat. Femeile aveau posibilități limitate de educație, nu dispuneau de bunurile lor, nu puteau semna contracte și nici nu puteau să lucreze fără consimțământul soțului lor. În același timp, femeile care munceau primeau cele mai mici salarii și erau exploatate la maximum. Această situație generală a constituit sursa din care s-au născut primele revendicări publice pentru dobândirea de drepturi și posibilități egale pentru femei.
În martie 1910, cea de-a doua Conferinţă Internaţională a Femeilor Muncitoare s-a ţinut la Copenhaga. Clara Zetkin, lidera organizaţiei femeilor din Partidul Social Democrat din Germania, a adus în discuţie ideea de a stabili o Zi Internaţională a Femeii, o sărbătoare care să fie marcată în aceeaşi zi în toate ţările, în sprijinul luptei femeilor pentru drepturile lor. Pe 19 martie 1911, a fost sărbătorită prima Zi Internaţională a Femeii, în Austria, Danemarca, Germania şi Elveţia. Se pare că data a fost aleasă de femeile germane pentru că, la aceeaşi dată, în 1848, regele Prusiei a fost nevoit să facă faţă unei revolte armate şi a promis în schimb că va face o serie de reforme, inclusiv introducerea votului pentru femei.
Alte voci susțin că „ziua femeii” a fost introdusă în fosta URSS, în timpul lui Lenin, de către Alexandra Kollontai, activistă comunistă rusă, reprezentantă de seamă a mișcării feministe, având ca simbol proletarul pumn încleștat.
De ziua internațională a femeilor din 1917, un grup de femei aflate în grevă la o fabrică de textile din Rusia a declanșat Revoluția Rusă, cerându-le soților și fraților lor să li se alăture.
Însă Ziua Internaţională a Femeii a fost recunoscută oficial mult mai tîrziu, în 1975, de către Naţiunile Unite şi a fost adoptată, începând cu această dată, de multe dintre guvernele ţărilor care până atunci nu sărbătoreau această zi.
Pe parcursul secolului XX, situația femeilor s-a ameliorat treptat. Acest lucru s-a întâmplat prin modificarea constituțiilor naționale și prin elaborarea unor declarații și documente internaționale. În multe țări au fost desființate limitările juridice, astfel încât femeile au căpătat acces la educație, la sistemul sanitar și au putut să participe și ele la viața politică.
Ziua Internațională a Femeii (denumită Ziua Femeii) este sărbătorită anual pentru a comemora atât realizările sociale, economice și politice ale femeilor de pretutindeni, atrăgând în același timp atenția asupra fenomenelor de discriminare și violență care încă se mențin mai peste tot în lume, cu intensități diverse. Ziua Internațională a Femeii a fost adoptată în 1977, printr-o rezoluție a Adunării Generale a ONU. A fost sărbătorită ca atare pentru prima dată în 8 martie 1975, considerat anul Internațional al Femeii.
În ciuda acestor fapte s-a văzut că drepturile femeii nu sunt întotdeauna garantate, indiferent de contextul cultural. Actele de încălcare a drepturilor femeii sunt rezultate directe ale uzului de violență. Cel mai important drept al omului, dreptul la viață și la integritate corporală, este de foarte multe ori refuzat femeilor din întreaga lume. În familie, în societate și din partea statului, femeile fac obiectul violențelor de tot felul.
Există încă unde cu înțelegerea tacită a statului, femeia este supusă căsătoriei forțate iar graviditatea la minore este acceptată ca ceva firesc. Se practică încă circumcizia la fete (mutilarea organelor sexuale), iar abuzurile sexuale comise de membri ai familiei sau de străini rămân nepedepsite de lege. Crimelor pentru „salvarea onoarei” bărbatului le cad încă victime femei care încearcă să se revolte asupririlor.
Hărțuirea sexuală la locul de muncă, salariile mai mici, prostituția forțată, traficul de fete și femei, prostituția infantilă și pornografia cu minore, violențe, abuzuri și crime din partea soților, violurile, sunt aspecte ale persecutării și discriminării femeii în lumea occidentală, aspecte des întâlnite iar pentru stoparea și pedepsirea lor cu legi aspre, noi femeile, avem încă mult de luptat.
