Cosmina Gheară este o româncă în vârstă de 43 de ani rezidentă la Coccaglio, în provincia Brescia din Lombardia, care riscă să rămână pe stradă împreună cu fiul său de 22 de ani, după ce timp de un an nu a avut posibilitatea de a plăti chiria.
Povestea ei este prezentată de publicația Prima Brescia, care precizează că românca are un loc de muncă pe timp determinat, un fiu cu probleme de sănătate aflat în întreținere și un aviz de evacuare care în decurs de o lună i-ar putea lăsa fără acoperiș deasupra capului.
Originară din România, Cosmina a ajuns în Italia la 24 de ani. În primii 12 ani a locuit în Castelcovati și apoi, după o scurtă perioadă în Chiari, s-a mutat la Coccaglio împreună cu mama și cu fiul ei, care acum are 22 de ani. Mama Cosminei este o femeie în vârstă și bolnavă, iar fiul are și el anumite probleme de sănătate din cauza cărora e greu să-și găsească un loc de muncă.
Cosmina este divorțată și a fost mereu obișnuită să trăiască din puțin, nu își dorește o locuință luxoasă, ci un acoperiș deasupra capului pentru ea și familia ei.
„Întotdeauna am muncit, întotdeauna am plătit taxe și singurul lucru pe care îl cer este ca cineva să aibă încredere în mine, să mă ajute câteva luni, dându-mi șansa de a-mi reveni pentru că singură nu pot”, a explicat ea pentru sursa citată.
„Am lucrat ani de zile ca vânzătoare în supermarketuri, ultimul loc de muncă permanent a fost timp de 9 ani într-un lanț de supermarketuri cu sediul în Chiari, chiar dacă m-au tot mutat în diverse centre din teritoriu conform nevoilor companiei” a continuat ea. „Apoi, după Covid am rămas fără loc de muncă”. Au concediat-o, potrivit ei pe nedrept, a recurs la acțiuni judiciare, dar fără a obține reangajarea.
Pentru că timp de un an nu a plătit chiria, a primit un ordin de evacuare
Serviciul său era unica sursă de venit a familiei. A trebuit apoi să se descurce doar cu cei 600 de euro primiți din șomaj și diverse bonusuri pentru achiziționarea de alimente, medicamente și pentru ajutoarele la plata facturilor la apă, energie electrică și gaze primite de la primărie prin Serviciile sociale.
Locurile de muncă ulterioare, obținute printr-o agenție (dar mereu cu durata de una, două sau câteva luni) nu i-au mai permis plata chiriei de 450 de euro pe lună. Toții banii pe care i-a câștigat s-au dus pe procurarea bunurilor de primă necesitate.
„N-am plătit chiria de un an, n-am reușit să mă descurc cu banii”, a mărturisit Cosmina, care în consecință a primit un aviz de evacuare care va expira pe data de 14 martie 2023.
Când și-a dat seama că are probleme, Cosmina a apelat din nou la serviciile sociale și s-a înscris la licitația pentru atribuirea unei locuințe sociale.
„Prima dată am fost refuzați pentru că eram prea mulți, apartamentele puse la dispoziție erau mici pentru trei persoane. Fără tragere de inimă, am trimis-o pe mama înapoi în România, la niște rude. Pe mine, care sunt aici de aproape jumătate din viață, și pe fiul meu, care este cetățean italian, nu ne mai leagă nimic de România.”
Cosmina nu a solicitat niciodată obținerea cetățeniei italiană. Nu din dezinteres „ci pentru că mai întâi aveam permisul de muncă, apoi cartea de ședere și apoi nu m-am mai gândit la asta, cu toată dinamica și problemele familiale”. Ea este sigură că cetățenia italiană i-ar fi acum de ajutor: „Bineînțeles că da, dar totuși între acte și timbru m-ar costa aproape 200 de euro. Și acum acești bani îi folosesc pentru a cumpăra mâncare.”
„Am nevoie de cineva care să aibă încredere în mine, să aștepte să-mi revin financiar și să-mi închirieze o locuință, altfel nu reușesc să mă descurc”
În Italia, conaționala noastră are și o soră, care locuiește în Capriano. Dar relațiile nu sunt optime și „în orice caz, ea locuiește în casa fostului său partener de viață și nu există nicio certitudine că va putea rămâne acolo.”
„Cert este că eu și fiul meu, pe hârtie, suntem doi adulți care pot munci. Problema este că, în ciuda tuturor CV-urilor pe care le-am trimis cu ajutorul Serviciilor sociale, sunt încă în aceeași situație. Acum sunt angajată pentru două luni într-un supermarket local, dar apoi ce fac? Cât despre fiul meu, cei de la primărie l-au trimis la un centru din Palazzolo și, de asemenea, la CPS din Rovato pentru a-l ajuta să intre în lumea muncii, dar nu s-a rezolvat nimic. Aceasta este situația, cei de la primărie cunosc situația noastră, eu am fost întotdeauna clară și sinceră, apelarea la ziare este ultima speranță pentru că peste o lună s-ar putea să ajungem în mijlocul străzii”, a mai spus femeia româncă.
În situația actuală, Cosmina are șanse mari să fie inclusă pe lista de priorități pentru a primi o locuință socială, doar că următoarea campanie de atribuire va fi aprobată în luna martie și va intra în vigoare abia în aprilie.
Primăria din Corte Franca, o localitate învecinată, care cunoaște cazul femeii românce și a fiului său, s-a oferit să-i plătească depozitul unei eventuale noi chirii. Dar timpul se scurge și munca precară, prost plătită și instabilă, cu siguranță nu prezintă încredere pentru proprietari. „Am nevoie de cineva care să aibă încredere în mine” – este ultimul apel disperat al Cosminei Gheară. „Să-mi dea timpul pentru a-mi reveni financiar pentru că altfel nu reușesc să merg mai departe.”
