„Viața cuprinde multă suferință. Iar fericirea vine din când în când, ca niște firimituri. Sunt doar câteva momente, ici colo: și trebuie să fii pregătit să le recunoști și să le trăiești.” Cu cuvintele de mai sus, românul Mircea Decun, originar din Lugoj, autorul cărții „Who is normal?”, a emoționat publicul prezent marți, 15 aprilie, la Biblioteca Dino Penazzato din Roma, unde a avut loc prezentarea volumului.
Mircea Decun a trecut prin multe. Pentru statul italian, din punct de vedere birocratic, este „una persona senza fissa dimora”, o persoană fără adăpost. Locuiește la Roma, dar nu are o casă. În prezent este găzduit într-o structură mobilă pusă la dispoziție de Primărie și serviciile sociale. Cu toate greutățile vieții, Mircea Decun păstrează o mare luciditate intelectuală, demnitate și dorința de a povesti.
Evenimentul a fost organizat de Asociația „Spazio e Tempo per la Solidarietà” și a reprezentat un moment intens de reflecție asupra memoriei, migrației, excluziunii și rezilienței.
Președintele asociației, Giovanni D’Alfonso, a deschis întâlnirea de la Biblioteva Penazzato subliniind valoarea scrisului autobiografic în recuperarea memoriei personale și colective.
Prin lecturile Fernandei Cortini și întrebările adresate de jurnalista Miruna Căjvăneanu, Luminița Popa, asistentă socială și Paola Crivelli, fostă profesoară, Mircea Decun a rememorat povești cuprinse în cartea sa, precum fuga aventuroasă a tânărului Galin din România post-comunistă sau prietenia cu Andrea, italian simplu și nostalgic, care își trăiește zilele căutând „firimituri de fericire”.
Cu un ton calm, dar profund, Decun a vorbit despre fascinația persistentă a românilor față de Occident, chiar și la 35 de ani de la căderea regimului comunist. O temă încă actuală, în lumina așteptărilor înșelate și a unui parcurs dificil al tranziției. A povestit cu ironie și tandrețe episoade de viață din România, Italia și Danemarca – unde a observat contrastele culturale și paradoxul unui progres care uită, adesea, esențialul.
Unul dintre cele mai emoționante momente a fost relatarea despre accidentul vascular cerebral care i-a schimbat viața și despre renașterea sa, posibilă datorită sprijinului primit de la prieteni din Crucea Roșie. Printre ei, Agostino Marzoli, autorul prefeței cărții, care l-a încurajat să adune poveștile sale într-un volum. Astăzi, deși trăiește într-o situație extrem de precară, Mircea găsește forță în scris și în împărtășirea experienței sale.
„A fost o întâlnire foarte interesantă, peste așteptări”, a spus Paola Crivelli. „Întâlnindu-l pe Mircea Decun, am fost complet surprinsă. O persoană conștientă de sine, capabilă de ironie și autoironie. Am admirat reziliența lui. Am avut senzația că am învățat ceva special.”
Într-o lume în care normalitatea este adesea confundată cu conformismul, povestea lui Decun ne invită să redescoperim valoarea diversității, a frământărilor și a fragilității umane.
Un medic psihiatru i-a spus lui Mircea, într-un spital vizitat în anii ’90, că „peste 30 de ani vor muri mai mulți oameni din cauza altor oameni decât din accidente”. Astăzi, în fața feminicidelor, războaielor și sinuciderilor, previziunea pare dureros de actuală. O posibilă concluzie a autorului? Poate că ce ne va salva va fi chiar blândețea față de noi înșine și capacitatea de a recunoaște acele firimituri esențiale de fericire.
