Cuvântul românesc „dor” a fost ales de Metropolitan Magazine cuvântul săptămânii în cadrul rubricii Parole dal Mondo. „Săptămâna aceasta am ales un termen provenit din limba română, care indică nostalgia și dorința de a retrăi un sentiment”, scriu jurnaliștii italieni de la publicația menționată.
Cuvântul „dor” își are originea în latina populară, provenind din „dolus” – a durea, spun experții lingviști, dar în forma în care se prezintă astăzi nu poate fi tradus în nicio altă limbă.
„Particularitatea curioasă a acestui cuvânt este că, în sensul său, reflectă trei concepte specifice: dorința, nostalgia și absența. Conceptul cuvântului dor și senzația pe care o transmite iau naștere din sentimentul absenței, o suferință cauzată de o despărțire care se unește cu dorința de a retrăi o emoție trecută, pierdută. Este, așadar, un amestec de nostalgie, absența a ceva sau a cuiva dar, în același timp, o potențială aspirație la ceva mai mult, o melancolie care nu se resemnează, în ciuda suspinelor”, sunt de părere cei de la Metropolitan Magazin care dau ca exemplu versurile marelui poet Mihai Eminescu:
„Dorul poate fi înțeles și ca o dorință de viitor, de moarte și de unire cu lumea naturii. Acest aspect este explicat cu înțelepciune, în poezia cunoscutului poet român Mihai Eminescu:
„Mai am un singur dor,
În liniştea serii
Să mă lăsaţi să mor,
La marginea mării.”
În Dicționarul Explicativ al limbii române (DEX), cuvântul „dor” are următoarele explicații:
Dorință puternică de a vedea sau de a revedea pe cineva sau ceva drag, de a reveni la o îndeletnicire preferată. Stare sufletească a celui care tinde, râvnește, aspiră la ceva; năzuință, dorință. Suferință pricinuită de dragostea pentru cineva (care se află departe).
