Apelul la toleranță al administratoarei unui grup Facebook de badante din Italia

Petra Iosub

Toleranţă (din latinul „tolerare” = a suporta) este un termen social, etic şi religios aplicat la o colectivitate sau la un individ, care defineşte respectul libertăţii altuia, a modului său de gândire şi de comportare, precum şi a opiniilor sale de orice natură (politice, religioase etc.).

Petra Iosub – administratoarea grupului Facebook Colf e badanti:

„Am observat tot mai multe polemici în ultimul timp în cadrul grupului pe care îl administrez. Discuții în care se foloseau cuvinte dure, acuzatoare, pe subiectul rasei, pe natura religiei sau discuții calomniatoare în ce privește orientarea sexuală. Comentarii ostile și pline de intoleranță care nu făceau decât să transmită emoții distrugătoare celui căruia îi erau adresate.

Ba că unul este țigan, ba că celălalt este maghiar, ba că una este moldoveancă, olteancă sau ar avea o vină pentru că este ardeleancă, ba că unul e pocăit, ortodox sau martor a lui Iehova, mereu cineva se simte jignit de o anumită prezență și atitudine, mereu cineva vrea să iasă în evidență înjosindu-l și umilindu-l pe celălalt, impunându-și părerea proprie de parcă doar a lui ar fi cea corectă și toți ceilalți ar fi obligați să o respecte.

Nu, nu doar opinia ta contează, nu doar ce spui tu este corect și interesant. Pentru ceilalți poate fi corect în alt mod, important este să asculți, să înțelegi și să accepți și părerea lor. După care analizezi și decizi. Pentru tine! Nu țipi, nu urli, nu jignești, nu umilești!

Ceea ce v-aș recomanda, dragele mele, ar fi să aveți aceeași atitudine îndărătnică și hotărâtă și atunci când vă negociați contractele de muncă cu angajatorul vostru.

Să bateți la fel de hotărât cu pumnul în masă și când vi se propune o muncă la negru sau un contract part-time de 25 de ore pe săptămână iar voi munciți nouă, zece ore pe zi. Să luați imediat atitudine, să vă priviți cu îndrăzneală angajatorul în față și să îi cereți toate drepturile care vi se cuvin.

La fel ar trebui să săriți, supărate, când vă simțiți folosite de toți familiarii persoanei asistate pentru care lucrați, iar voi, în dorința de a le demonstra cât de harnice și a tot făcătoare sunt româncele, le văruiți casele, le tăiați via, le lucrați grădina sau alte servicii care nu intră în atribuțiile voastre… dar le faceți, doar să demonstrați gratuit cât sunteți de bune și de femei, iar ei profită și vă lasă să munciți. Gratis!

Energia pe care o folosiți când săriți să criticați vehement pe una dintre noi, doar pentru simplu fapt că s-a născut altfel sau pentru că își permite să gândească diferit, acea energie v-aș recomanda să o folosiți în participări active la acțiuni umanitare, de voluntariat sau la evenimente dedicate vouă. Statul în parc, pe bănci, vorbind mereu de aceleași lucruri, nu vă va ajuta să evoluați și nici să vă cunoașteți bine statutul pe care îl aveți în societatea în care trăiți acum și în care vă desfășurați activitatea. Participați la întruniri, la simpozioane, vizitați muzee, alăturați-vă grupurilor cu activitate de voluntariat, citiți despre drepturile și obligațiile voastre, interacționați cu persoanele de altă naționalitate din jurul vostru, fiți curioase, întrebați! Plânsul de milă și aruncarea cu pietre în ceilalți nu au ajutat pe nimeni, niciodată și nici cinste nu vă vor aduce!

Și nu uitați să vă revoltați supărate și să vă apărați mereu demnitatea voastră de femei atunci când pe Facebook sau în viața de zi cu zi vi se fac tot felul de propuneri indecente, când vi se cer servicii sexuale în schimbul unei cafele, când sunteți privite ca niște obiecte de generat plăcere pentru niște indivizi fără bun simț și fără nici o educație.

Știu, o să vă supărați pe mine că vă spun toate astea dar aș vrea ca acest grup să fie unul constructiv, în care să putem sta de vorbă liniștite despre noi, despre viața și activitatea noastră aici, în Italia, în care să ne putem exprima liber opinia fără frica de a fi criticate și umilite, un grup în care să putem afla răspunsuri la întrebările noastre fel de fel, în care să găsim sprijin și ajutor sufletesc atunci când sufletul ne plânge de necaz sau de dor… și să râdem împreună, dragele mele, pentru că viața nu înseamnă doar muncă istovitoare și stres, avem nevoie deseori să ne descrețim frunțile și să zâmbim spunând ‘da, sunt o femeie puternică, sunt departe de casă dar lupt să-mi realizez un vis, să-mi ating un obiectiv! Și am o grămadă de prietene cu care pot vorbi liniștită și pot surâde împreună cu ele!’ Pentru că nu-i așa? Totul e mai ușor și mai frumos când e împărțit cu ceilalți. Necazuri, bucurii, lacrimi, zâmbete…

Nu vreau un grup care să impresioneze prin numărul mare de membri, vreau să creem împreună o comunitate care să devină o casă pentru fiecare. O casă în care e liber să intre oricine, indiferent dacă e moldovean, oltean, țigan, musulman, gay, lesbiană, negru, alb sau dacă iubește și se închină la un alt dumnezeu decât al meu. Nu mă interesează cum este, mă interesează cum gândește și ce are de spus acea persoană. Cine știe, poate am ceva de învățat de la el sau măcar de aflat lucruri noi, pe care nu le știam…

Fiți tolerante!

Toleranţa înseamnă bunul simţ de a nu fi egoist, de a înţelege că ceva ce pentru tine este poate lipsit de importanţă, pentru altul se situează pe primul loc.

Fiți tolerante dar în același timp nu renunţați la propriile convingeri și opinii. Trebuie să acceptăm faptul că toate fiinţele umane, se caracterizează prin diversitatea aspectului lor fizic, prin situaţia lor, prin felul lor de exprimare, prin comportamentul lor şi au dreptul de a fi cele care sunt, așa cum sunt și nu cum am vrea noi să fie. Nu trebuie și nu avem voie să ne impunem propriile opinii altora, fiecare e liber să gândească și să exprime ceea ce gândește la modul și în felul său!

Toleranța este o stare de fapt care ar trebui să ne caracterizeze pe noi, românii emigranți, mai mult și mai tare ca oricând. Cu cât suntem mai îngăduitori, mai permisivi, mai sociabili și mai toleranți unii cu alții, cu atât crește gradul de o bună comunicare între noi, ceea ce are doar rezultate constructive pentru fiecare individ în parte dar și pentru comunitate în întregul ei.”

Petra, originară din București, este în Italia din anul 2005. În 18 februarie 2014 a creat grupul inițial numit „colf&badanti”, în ideea de a ajuta cu informații utile lucrătoarele românce care lucrează în sectorul familiar pe teritoriul Italiei (colf – lucrătoare care prestează servicii diverse de curățenie și întreținere în cadrul unei familii, badantă – asistent personal, îngrijitoare).

În primul an de existență al grupului, în ideea de a grupa informațiile și de a fi găsite mai ușor, a creat și un forum numit Colfeassistenza.com. După un an a fost nevoită să îl închidă. Cauza? Dezinteresul celor cărora le era adresat! Nimeni nu era curios, din păcate, să afle care îi erau drepturile, îndatoririle, cum s-ar fi putut integra mai ușor în societatea italiană sau diverse alte informații utile vieții de emigrant.

Când  vorbim despre drepturi, trebuie să înțelegem că pentru a le cunoaște, trebuie să participăm, să cerem și să absorbim informații. Cunoaștem cu toții zicala noastră românească și ar trebui să fim conștienți de ea mai mult decât oricând: „cum ne așternem, așa dormim!”  (P. Iosub)

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!