Papa Francisc va fi supus unei noi intervenții chirurgicale la Spitalul Gemelli din Roma, în urma tomografiei efectuate marți, 6 iunie.
Papa Francisc a fost internat în cursul dimineții de miercuri, 7 iunie, la CeMi, secția geriatrică a Spitalului Gemelli din Roma, unde a fost deja ieri pentru o vizită medicală.
Suveranul pontif va fi supus unei intervenții urgente, dar minore, cu o durată a spitalizării de cel puțin două zile, din cauza riscului de ocluzie intestinală. Intervenția urmează celei de la colon din 4 iulie 2021.
Ieri dimineața, după ce a fost la Fondul de Asistență Sanitară, adică ambulatoriul Vaticanului, a mers la Gemelli pentru a efectua o tomografie și examenele au evidențiat necesitatea de a fi supus unei operații din cauza riscului de ocluzie intestinală.
Starea de sănătate a Papei Francisc
Conform informațiilor furnizate după vizitele din spital de ieri, Papa Francisc s-ar fi dus la CeMi pentru a se supune unor controale de rutină. Ulterior, a efectuat o tomografie la Spitalul Gemelli și din examen a reieșit necesitatea de a fi operat.
Ultima oară când Papa a vorbit despre starea sa de sănătate a fost pe 26 mai, când, din cauza unei febre puternice, a fost nevoit să anuleze audiențele zilei. În martie, a fost spitalizat la Gemelli pentru câteva zile din cauza unei infecții respiratorii.
Un bărbat de 25 de ani, cetățean indian, a încercat să răpească o fetiță de numai trei ani în seara zilei de duminică, 4 iunie 2023, în timp ce se afla în Piazzale Castellina din Ferrara, provincia cu același nume din Emilia-Romagna).
Conform informațiilor relatate de cotidianul digital Ferrara Today, tentativă rapidă și bruscă de răpire a fost urmată de o fugă la fel de promptă.
Micuța se afla în compania mamei sale, în vârstă de 20 de ani, și a bunicii de 43 de ani, atunci când a fost smulsă brusc de lângă ele de către bărbatul indian.
El a încercat să fugă cu fetița pe jos. Se presupune că direcția sa era spre gara cea mai apropiată, posibil cu intenția de a urca într-un tren.
Doar vigilența bunicii a prevenit finalizarea răpirii. Femeia l-a urmărit pe răpitor și a reușit să-l ajungă din urmă. Abia atunci, bărbatul de 25 de ani a lăsat fetița și a dispărut.
Mama și bunica – ambele de naționalitate română – au contactat imediat carabinierii, furnizând o descriere precisă al presupusului răpitor.
Mai mulți martori au susținut această versiune a faptelor, confirmând identitatea bărbatului. Forțele de ordine l-au localizat, l-au arestat și l-au dus la cazarma carabinierilor.
Acolo, suspectul ar fi recunoscut că a încercat să răpească fetița, dar a afirmat că aceasta nu ar fi fiica femeii de 20 de ani. Pe această temă, însă, oamenii legii au deschis mai multe investigații
Între timp, bărbatul de 25 de ani a fost denunțat pentru sechestrare de persoană agravată, mai precizează sursa citată.
Gabriel Aurelian Petrescu, un tânăr în vârstă de 22 de ani și de origine română, dar rezident cu familia sa de ani de zile în Corato, provincia italiană Bari din Puglia, a murit în timp ce muncea, lucrând ca operator de securitate.
El se afla pe SP231, în teritoriul localității Terlizzi, semnalând vehiculelor prezența muncitorilor care se ocupau de tăierea ierbii de pe marginile drumului.
O activitate desfășurată în aceste zile de-a lungul principalelor căi de acces, pentru a preveni riscul de incendii odată cu creșterea temperaturilor estivale.
O altă moarte pe locul de muncă, încă o tragedie care zguduie cronicile locale din Italia și din comunitatea românească din această țară, cu atât mai tristă dat fiind vârsta fragedă a conaționalului nostru.
Gabriel Aurelian Petrescu avea numai 22 de ani. Sursă foto: coratoviva.it
„Era un băiat cu o inimă de aur,” a povestit pentru publicația locală Corato Viva o persoană care cunoaște familia lui Gabriel de aproape, cerând să rămână anonimă.
„L-am văzut crescând și, în ciuda tinereții sale, a muncit mereu pentru familia sa, contribuind la susținerea părinților și a surorilor, având diverse locuri de muncă.
O perioadă a lucrat și ca agricultor, până când, cu câțiva ani în urmă, a început acest job la o firmă de întreținere a drumurilor.”
Mario Sicolo, jurnalist, poet și fost profesor al lui Gabriel Aurelian Petrescu de la IPC „Tandoi” din Corato, unde tânărul a studiat, îl descrie cu cuvinte similare.
Gabriel Aurelian Petrescu. Foto: coratolive.it
„Se mutase în Corato încă de mic și era un băiat autentic, cu un temperament vibrant, inteligent și loial, astfel încât a fost ales reprezentant de clasă.
Îi plăcea să joace fotbal, sport în care era destul de abil și era, fără îndoială, idolul multor fete. Avea două surori gemene mai mici.
În noiembrie trecut ne-am întâlnit, eu așteptam autobuzul și, trecând pe lângă, s-a oprit și m-a salutat cu afecțiunea obișnuită, îmbrățișându-mă.
Mi-a povestit că lucrează ca muncitor sezonier la o moară de ulei de măsline. Se temea de judecata oamenilor, mi-a explicat, care uneori, cum se întâmplă în comunitățile mici, îl caracterizau ca fiind frivol în relațiile sentimentale, dar el își pusese amprenta seriozității, aș putea spune că devenise înțelept”, a precizat profesorul.
„Astăzi dimineață a postat o poveste pe Instagram cu imaginea drumului – exact acel asfalt pe care era lucra – și numele firmei de întreținere la care lucra.
Cu vesta reflectorizantă și steagul pe care îl flutura semnaliza șantierul. A murit, a murit ca un câine.
Astăzi, elevii la școală se întrebau de ce s-a întâmplat întâmpla așa ceva. Unii își aminteau de când se adunau pe o bancă în piață, petreceau mereu împreună și își petreceau serile distrându-se. Acum nu mai este”, a conchis profesorul.
Mașina care l-a lovit pe Gabriel. Foto: telebari.it
La volanul mașinii Dacia care l-a lovit pe Gabriel se afla o femeie de naționalitate italiană care a declarat că nu a observat prezența tânărului pe carosabil. Impactul a fost fatal pentru românul nostru.
Trupul neînsuflețit al lui Gabriel a fost transportat la Institutul de Medicină Legală din Policlinico di Bari, la dispoziția autorităților judiciare, în timp ce s-a deschis un dosar de anchetă, urmărit de Carabinieri sub coordonarea Procuraturii din Trani.
Noi informații aduc o nouă perspectivă asupra morții misterioase a Anicăi Panfile, mama româncă de 31 de ani a patru copii, care a fost găsită decedată de un pescar la data de 21 mai 2023, pe malul râului Piave, în localitatea Spresiano, provincia Treviso din Veneto.
Locul în care a fost găsit cadavrul. Foto: Quotidiano del Piave.
Potrivit publicației locale Prima Treviso, un împrumut în valoare de câteva mii de euro, despre care nimeni nu știa și indiciile că Anica a fost legată în timp ce era bătută, aruncă o nouă lumină asupra tragicului eveniment.
Cauza decesului ar fi fost un traumatism cranio-cerebral provocat de o lovitură puternică în zona occipitală stângă.
Anica Panfile, 31 de ani, ucisă în Italia.
Ceea ce lasă de înțeles că victima nu a avut posibilitatea de a se apăra sunt vânătăile de la încheieturile mâinilor, care par a fi fost lăsate de o frânghie.
Franco Battaggia, italianul în vârstă de 76 de ani ce are o pescărie la care Anica a fost angajată cu contract de muncă în trecut, a declarat în cadrul emisiunii „Quarto grado” difuzată de Mediaset că femeia îi ceruse un împrumut de 10.000 de euro, fapt neștiut de partenerul conaționalei noastre.
În ziua în care Anica a murit, cei doi ar fi mers cu mașina la locuința italianului din Arcade unde acesta i-ar fi dat toți banii pe care-i avea în numerar acasă.
„I-am spus că pot să-i dau 5.000 de euro, sub formă de cadou. Ne-am dus la casa mea și i-am înmânat banii în numerar. Din discuție, am înțeles că nu era foarte mulțumită de relația sentimentală cu partenerul ei”, a afirmat Battaggia în cadrul emisiunii.
Franco Battaggia, fostul angajator al Anicăi. Foto: La Nuova Venezia.
Povestea este însă contrazisă de Luigino De Biasi, iubitul Anicăi, negând că ar fi avut probleme financiare care să implice necesitatea unui împrumut de asemenea dimensiuni.
El a descris o viață liniștită alături de Anica, marcată doar de unele perioade în care era mai dificil să ajungă la sfârșitul lunii.
De Biasi a mai precizat că Anica și fostul angajator au avut doar o relație profesională și că aceasta mai făcea curățenie la domiciliul lui Battaggia de două ori pe lună.
Cutremurul s-a produs la o adâncime de 15 kilometri și în apropierea următoarelor oraşe: 11km SE de Arad, 42km N de Timisoara, 68km S de Bekescsaba, 96km N de Resita, 99km E de Szeged.
Pagubele provocate de cutremurul din Arad. Foto: Alexandru Chiriță via specialarad.ro
Conform publicației Special Arad, ISU a informat că a primit două solicitări pentru degajarea unor elemente de construcție de pe clădiri în urma cutremurului, pe strada Mărășești și Lucian Blaga din Arad.
Strada Horia din Arad. Foto: Mărcuș Florin via specialarad.ro
Cu toate acestea, până la această oră nu au fost raportate probleme majore, mai precizează sursa citată.
Acest eveniment se adaugă unei serii de cutremure recente care au afectat România. La data de 22 mai, s-a produs un cutremur cu magnitudinea de 4,9, care a fost urmat de alte mișcări seismice.
Cel mai puternic seism din România în acest an s-a produs la data de 14 februarie în regiunea Oltenia, cu o magnitudine de 5,7 pe scara Richter, generând sute de replici.
În ziua precedentă acestui seism major, în aceeași zonă a avut loc un alt cutremur cu magnitudinea de 5,2, la o adâncime de 16,5 kilometri.
Experții în domeniul seismologiei sunt în alertă și monitorizează îndeaproape aceste evoluții pentru a evalua dacă există un trend în creștere al activității seismice în România și ce impact poate avea acesta asupra siguranței populației.
O femeie din Republica Moldova, în vârstă de 38 de ani, care lucra ca îngrijitoare în Albignasego, provincia Padova, se confruntă cu acuzația de spălare de bani, după ce aproape 30.000 de euro au trecut prin contul ei bancar și printr-un card preplătit care îi aparținea, sume a căror proveniență nu a putut fi explicată și care au fost ulterior retrase integral, informează Il Gazzettino.
La finalul procesului, procurorul Maria D’Arpa a cerut o pedeapsă de trei ani de închisoare și o amendă de 4.500 de euro. Apărarea, reprezentată de avocații Barbara Crivellari și Leonardo Massaro, va răspunde la acuzații pe 9 octombrie, urmând ca după aceea să fie pronunțată sentința.
Potrivit acuzațiilor, îngrijitoarea moldoveancă, cu inițialele M.B., ar fi în legătură cu niște hackeri care nu au fost încă identificați. Aceștia folosesc tehnica numită „man in the mail”: după ce sparg parolele, accesează emailurile companiilor și societăților, interceptează facturi și trimit solicitări de plată după ce înlocuiesc IBAN-ul corect cu unul de conveniență.
Îngrijitoarea este acuzată de trei astfel de incidente. Primul s-a întâmplat acum cinci ani, pe 26 martie, când un transfer de 9.750 de euro a fost făcut de un om de afaceri din Melzo, dar banii nu au ajuns niciodată la destinatar, o companie din Treviglio. Suma de bani ar fi ajuns în contul bancar al femeii moldovence, prin interceptarea ilegală a poștei electronice, înlocuind destinatarul real.
Într-un episod similar, câteva zile mai târziu, un transfer de 13.800 de euro a ajuns de asemenea în contul îngrijitoarei în loc să ajungă la o companie de sisteme din Palermo. Femeia este acuzată că a împiedicat identificarea originii ilicite a acestei sume de bani, care în final a ajuns parțial într-un alt cont bancar al său și parțial a fost retras de la diferite sucursale bancare din Vicenza, Verona și Brescia.
Al treilea caz în care M.B. este implicată se referă la un transfer de 5.360 de euro, efectuat pe 21 martie 2018 de o fabrică de încălțăminte din provincia Caserta către o companie cu sediul în Fucecchio (Florența). Banii ar fi fost redirecționați către un card preplătit, pe numele îngrijitoare folosind aceeași metodă de interceptare a poștei electronice și înlocuire a IBAN-ului. În acest caz, se susține că banii au fost parțial retrași în numerar și parțial cheltuiți în cazinouri.
Îngrijitoarea a negat constant acuzațiile. Ea susține că a fost victima unui bărbat, un compatriot cu care avusese o relație și care ar fi realizat aceste operațiuni frauduloase având acces la contul bancar și la cardul preplătit pe numele ei. Cu toate acestea, acuzarea insistă că femeia trebuie condamnată pentru delictul de spălare de bani, chiar dacă a modificat inițial acuzația de fraudă informatică în colaborare cu persoane necunoscute.
Două dintre victimele implicate în acest caz s-au constituit părți civile, solicitând compensații pentru daunele suferite.
Rezultatul procesului ar putea avea implicații semnificative nu numai pentru inculpată, dar și pentru modul în care sunt gestionate și protejate tranzacțiile financiare în era digitală.
Anișoara Lupașcu, o româncă în vârstă de 42 de ani, a fost condamnată la 22 de ani de închisoare pentru uciderea lui Constantin Pinău, la Naro, în Sicilia, în vara anului 2018. Sentința a fost pronunțată de Curtea de Casație, care s-a pronunțat pentru a doua oară, după un proces judiciar lung și complex, informează Grandangolo Agrigento.
Conform declarațiilor instanței, femeia, împreună cu soțul și fiul său, l-au atacat brutal pe Pinău, lovindu-l repetat cu o sapă și un baston. Motivul acestui atac ar fi fost răzbunarea pentru o altercație anterioară, în care Constantin ar fi deteriorat oglinda retrovizoare a mașinii familiei Lupașcu.
După ce Curtea de Casație a validat sentința, Anișoara Lupașcu a fost arestată de carabinierii din Naro. În plus, instanța a dispus plata costurilor de judecată către părțile civile, reprezentate de avocații Vito Cangemi, Francesco Scopelliti și Giovanni Salvaggio.
Alături de Anișoara, în proces s-au aflat și soțul acesteia, Vasile Lupașcu, 45 de ani și fiul lor, Vlăduț Vasile Lupașcu, în vârstă de 20 de ani. Amândoi fuseseră condamnați inițial la 30 de ani de închisoare, dar sentințele lor au fost anulate și cazul lor este în continuare în curs de examinare de către o altă secțiune a Curții de Apel din Palermo.
Tragedia a avut în zorii zilei de 8 iulie 2018, când cei trei membri ai familiei Lupașcu l-au atacat pe Constantin Pinău.
Martorii din sala de judecată au relatat cu tristețe cum cei trei, înarmați cu o sapă, un cuțit și o bâtă, i-au atacat și bătut pe soții Pinău. Constantin a decedat în urma loviturilor primite, în timp ce soția sa, care a încercat să-l apere, a fost rănită la braț, suferind o fractură.
La începutul lunii mai, în cinematografele din Italia a fost lansat filmul „Ultimele zile ale umanității”, al regizorului italian Enrico Ghezzi, unul din cei mai apreciați oameni de cinema și televiziune din Italia. Ghezzi, fost director al canalului Rai Tre, a condus și realizat câteva din cele mai îndrăgite emisiuni culturale difuzate de televiziunea publică italiană, cum ar fi „Blob”. De asemenea, în timpul carierei sale, a cunoscut și lansat actori și regizori italieni și nu numai, precum celebrul Quentin Tarantino.
Filmul „Ultimele zile ale umanității” prezentat la 79-a ediția a Festivalului de la Veneția, a fost primit cu mare căldură de public și de lumea criticii. În spatele realizării peliculei se află o muncă titanică de selecție scene și montaj. S-a pornit de la 700 de ore de material video, din arhiva privată a regizorului, care parcurg 35 de ani din viața privată și carieră. 500 de pelicule, condensate în cele 100 minute ale filmului.
O muncă de trei ani, la care a contribuit în mare parte și un profesionist român. E vorba despre Lucian Teodor Băncilă, un hunedorean care și-a găsit, în Italia, două pasiuni care i-au schimbat viața și pe care a reușit să le îmbine în același timp: cea de asistent medical și cea pentru cinematografie.
Lucian Băncilă
Rotalianul vă prezintă povestea lui Lucian, o poveste de viață surprinzătoare, care ne învață că oricând poți începe un nou parcurs, luând totul de la capăt.
De la munca în mină pe Valea Jiului, a ajuns să fie aplaudat la Festivalul de la Veneția și să-i cunoască pe Quentin Tarantino, Sharon Stone sau Willem Dafoe.
Lucian Băncilă, alături de Willem Dafoe și Enrico Ghezzi
Primul loc de muncă, în mină pe Valea Jiului
Lucian Băncilă ne povestește cu un accent tipic hunedorean, cum și-a început cariera profesională acum mulți ani: în mină. E originar din Uricani, Valea Jiului. În România, a urmat cursurile liceului din Lupeni, înainte de Revoluție, apoi a făcut studii post liceale de topografie minieră, la Târgu Jiu.
„8 ani și 9 luni cu carte de muncă, în mină, în subteran. Acolo, intri și muncești, nu știi când și cum ieși la lumina zilei. Apoi, au sosit ordonanțele, minele din Valea Jiului s-au închis. Fiecare, în funcție de anii lucrați, am fost trecuți în șomaj. A picat un sistem întreg. Am încercat să lucrez în altă parte, m-am angajat ca paznic. Mai rotunjeam cu filmări la nunți, botezuri… camera video era pasiunea mea, investisem în aparatură profesională. Mi-am dat seama, oricum, că banii nu ajung. Îmi spuneam că nu sunt omul să emigrez, dar m-am trezit în drum spre Italia, în căutarea unui loc de muncă. Da, a fost și un moment de disperare. Un fel de neajuns. Nu mă simțeam împlinit, nu-mi ajungea salariul. Nu muream de foame, dar nu era suficient pentru un trai cu demnitate. După 9 luni cu ajutor de șomaj, banii s-au terminat”.
Munca la restaurant
Ca toți românii, își amintește când a ajuns în Peninsulă: „Exact la două luni după ce a murit Papa Ioan Paul al II-lea. Am ajuns la Fiuggi, localitate termală, unde, după trei zile, deja lucram. Făcusem în țară un curs de bucătar,am început să lucrez în restaurant, credeam că va fi temporar. Au trecut 10 ani”.
Cursul de asistent medial și o schimbare neașteptată
O a doua schimbare în viață, Lucian a făcut-o în urma unui episod trist din viața sa. Mama lui a avut un AVC în România și a decedat, deși a intervenit la fața locului un echipaj SMURD. A privit-o ca pe un semn: să schimbe din nou viața. Așa că a venit la Roma, cu obiectivul de a căuta un loc de muncă în care să poată ajuta semenii. Aici, la 41 de ani, a început să studieze școala sanitară pentru a deveni operator medical (OSS), apoi pentru a se califica asistent. În timpul anilor de studii, a lucrat ca îngrijitor, într-o clinică: „Am început de jos de tot, aveam grijă de bolnavi și bătrâni, ajutam personalul sanitar, schimbam pampers. Apoi, am obținut contractul de asistent medical”.
Lucian Băncilă, în postura de asistent sanitar
În clinica unde lucra, viața îl aștepta cu o altă întorsătură. L-a cunoscut pe Enrico Ghezzi, pacientul său, unul din cei mai cunoscuți regizori și autori de emisiuni din Italia. „El suferă de o boală care îi macină corpul, deși spiritul și inteligența i-au rămas intacte. Este o persoană extraordinară, cu care am legat imediat o prietenie și de la care am învățat foarte multe. Cu anii, s-a legat o prietenie deosebită, el este ca un tată pentru mine. Pentru mine, care aveam de tânăr pasiunea pentru video, era o enciclopedie, un talent extraordinar. Așa am cunoscut tot staff-ul cu care lucrează, care era mereu în jurul lui, oameni de cultură, regizori mai ales de la canalul Rai Tre”.
„Un om și un mediu care mi-au schimbat viața”
A intrat în contact, vrând nevrând, cu mediul cultural intelectual de calitate: „Un mediu diferit față de cel al filmelor de consum. Ca și programele de pe Rai Tre, se lucrează pe un alt segment de piață, un segment intelectual, filozofic. Enrico este tatăl unor emisiuni de succes, cum ar fi „Fuori Orario” sau „Blob”, care continuă și azi și pentru care este în continuare consultat. Tot el a fost director al unor Festivaluri de film importante, cum ar fi Festivalul de Film Taormina Film Festival, din Sicilia, pe care l-a coordonat timp de 16 ani, în cadrul căruia a fost consacrat și Tarantino”.
Întâmplarea care „i-a schimbat viața” lui Lucian a fost când l-a însoțit pe Enrico în studiourile Rai Tre și a intrat într-o cameră de montaj. Aici, le-a cerut celor din staff-ul tehnic, să-i arate programele, tehnicile. Era fascinat de toată aparatura performantă de acolo. „Am început să învăț montaj, plecând de la cunoștințele și vechea mea pasiune, video-ul. Până când am devenit bun, iar băieții mi-au zis: Hai, ajută-ne, că ești bun! Ce zici, aici care e cel mai bun frame? Așa am ajuns să fac și montaj”.
Lucian Băncilă, la Festivalul de la Veneția
În studiourile RAI: „Îmi era foame să învăț!”
Atunci începeau lucrările la filmul „Gli ultimi giorni dell’umanità”. O muncă titanică, povestește: „Am lucrat la film 2 ani jumate, 700 de ore de material, pelicule vechi, filmate inedite. Vedeam, selectam, discutam, montam. Și de la capăt. Acolo e o adevărată echipă, coordonată, sunt 5, 6 persoane din staff se utilizează software de avangardă. E nevoie de concentrare, atenție, să suprapui semnale video, audio, după indicațiile regizorului. Sunt operațiuni delicate, care îți cer timp, fiecare frame contează, fiecare sincronizare e la sutimi de secunda.
Am folosit multe ore de filmări din arhiva lui personală. Apoi am avut în exclusivitate imagini de la NASA, de la prieteni de-ai săi, care au fost pe Challenger, Atlantis. Eu, care abandonasem complet pasiunea din tinerețe, eram catapultat în studiourile de la Rai cinema, cu tehnologie de avangardă.”
Lucian Băncilă în studiourile de montaj de la Rai 3
„Eram curios, impulsiv, parcă îmi e foame să învăț, nu mă mai săturam!”
„Munceam ghidat de Enrico, care avea nevoie de mine și ca asistent. Și aceasta e o muncă de precizie, pentru că tratamentul, la fel ca aparatele care îl ajută să se mențină, de ultima generație, trebuie calibrate la perfecție. Mulți nu înțeleg cum comunică, eu spun că e ca Stephen Hawkins, un geniu constrâns de condiția lui fizică. Eu, în atâția ani, am învățat să-l citesc din priviri, ceea ce pentru alții e de neînțeles, eu interpretez, traduc”.
În sfârșit, a sosit și ziua lansării filmului! Pelicula a fost aclamată la Festivalul de la Veneția.„A fost o satisfacție imensă, să-ți vezi numele pe ecran, o recunoaștere oficială, să auzi mulțumiri și aplauze, să fii acolo, în acea sală, în fața celor mai importante nume ale cinematografiei italiene. La Veneția i-am cunoscut pe prietenii lui Enrico, pe Paolo Sorrentino, pe Tony Servillo, Roberto Benigni, Willem Dafoe, toți colegi cu care el are o profundă legătură de respect reciproc, cu care a colaborat”.
Care au fost momentele cele mai speciale, de când lucrează cu Enrico Ghezzi? „Cel mai mult mi-a plăcut când am întâlnit-o pe Sharon Stone, venise la clinica unde lucrez, pentru a face o donație. Am salutat-o, eram tot stafful acolo. A venit și m-a îmbrățișat. E plină de umanitate, e specială. Quentin Tarantino pare mai îngâmfat la un prim contact, dar e ca o mască pe care o poartă. Când îi pici la inimă e de treabă, se deschide, e sufletist.
Românul consideră că întâlnirea cu regizorul italian i-a schimbat viața: „Da, mi-a schimbat destinul. E un om simplu, nu vrea publicitate, refuză interviuri. Dar operele lui vor rămâne, sunt apreciate mult de tineri, care vin în sala de cinema pentru a le vedea. În două luni, filmul a fost distribuit în 120 de săli din Peninsulă, în curând îl vom promova și în Statele Unite”.
Lucian Băncilă alături de Marco Selvatico, administrator la Matango TV, regizorul Alessandro Gagliardo și Enrico Ghezzi
Deși a primit oferte pentru a lucra doar în cinema, la montaj, Lucian Băncilă nu vrea să renunțe la munca în spital. „Munca mea, ca tehnic, e plătită la Rai, dar nu vreau să renunț la spital. Am zile pline, muncesc și 17 ore, dar mi-i drag, mi-e bine, îmi încarc bateriile. Când e lejer, am doar 8 ore la spital”.
Despre cinematografia italiană, și-a făcut o idee în toți acești ani: „Un film, ca să fie de succes, trebuie să aibă un mesaj. Un mesaj care să ajungă la targetul pentru care e făcut filmul, să fie util”. Planurile pentru viitor includ o nouă aventură cu Enrico Ghezzi: „Vom începe un proiect în toamnă tot cu materiale din arhiva personală. Se va intitula Gli ultimi giorni dell’umanita 2.0”.
Viitorul, „la pensie, în România”
Viitorul, totuși, și-l imaginează acasă, în România. „Se apropie pensia și chiar vreau să profit. Cât pot, încă mai lucrez aici. Soția, cu care suntem împreună de o viață, a lucrat în Italia. Acum s-a întors în România, unde merg și eu cât de des pot, când pot să-mi iau liber.Când îmi vine dorul, merg. Acolo am locuința și e o legătură indestructibilă, neschimbată, cu țara mea. Din țară, reușesc să țin legătura și cu colaboratorii mei, distanța e doar un click!”
În țară, a constatat că unele lucruri nu s-au schimbat: „Valea Jiului era, când am plecat, la un alt nivel de sărăcie, economic, politic față de restul țării. Și azi e tot așa! Aceiași magnați, aceiași baroni locali. Si cred ca așa va fi în și peste alți ani, lipsesc investițiile.”
Dacă se uită înapoi, își dă seama că venirea în Italia „a fost cea mai bună decizie a vieții mele, chiar dacă planul inițial era să plec în Canada. Aici am luat contact cu mediul intelectual din Italia, cu o lume aparte care e Rai Tre, despre care cred că e televiziunea care a schimbat Italia. Am avut plăcerea și onoarea să-l cunosc și să lucrez cu pionierii unei televiziuni de calitate. Am învățat importanța de a fi activ și la nivel social, de comunitate. Nu fac politică, dar activez și colaborez cu ONG-uri, am participat la proteste când lucrurile nu mergeau bine în România.”
Dacă povestea sa poate fi considerată una de succes, rețeta este „muncă multă, să fii un pic impulsiv, curios, curajos. Să te propui, să întrebi și să te întrebi mereu: Eu ce pot face? Dacă am ajuns să lucrez la Rai, e pentru că a fost un moment în care am întrebat: Mă lași să lucrez la butoanele astea, să încerc, să văd ce pot face?”.
Cheia e să ai inițiativă, indiferent de rolul și poziția ta, chiar dacă viața „e un carusel”.
„La clinică, am văzut că bătrânii nu au un program de activitate, am propus să le facem oră de mișcare, reabilitare. Apoi, satisfacțiile vin, ca atunci când propunerea mea a fost acceptată. Sau când un pacient îmi trimite mesaj de acasă, că s-a vindecat. Sau când mi-am văzut numele pe ecran, la Veneția! Un lucru bine făcut, e atunci când e dus până la sfârșit. Mie îmi place să ajung acolo unde mi-am propus. Dacă vrei să evoluezi, trebuie să fii deschis mereu la schimbare. Un fel de Upgrade permanent, cum zic eu!”.
ACTUALIZARE 6 IUNIE 2023, ORA 21:00: Potrivit publicației Corato Viva, Gabriel Aurelian Petrescu avea 22 de ani și era rezident cu familia sa de ani de zile în localitatea Corato, provincia italiană Bari din Puglia.
El lucra ca operator de securitate la firma de curățare a drumurilor și semnala vehiculelor care circulau prezența muncitorilor care se ocupau de tăierea ierbii de pe marginile drumului.
Un tânăr muncitor român a murit în urma unui tragic accident de circulație petrecut în această dimineață de marți, 6 iunie 2023, în jurul orei 7:30, pe drumul provincial 231, apropierea localității Terlizzi din provincia italiană Bari (Puglia).
Victima, pe nume Gabriel Aurelian Petrescu și care avea numai 23 de ani, lucra la o companie ce se ocupa cu curățarea străzilor și tăia iarba pe marginea drumului când a fost lovit de un autovehicul.
Potrivit ziarului La Repubblica, la volanul mașinii care l-a lovit pe conaționalul nostru se afla o femeie în vârstă de 45 de ani din localitatea Andria (provincia Barletta-Andria-Trani) care conducea un autoturism Dacia.
Mașina condusă de femeia de 45 de ani. Sursă foto: telebari.it
Șoferița, care nu l-a observat pe tânărul muncitor semnalizând activitatea în curs cu o bandieră, a oprit imediat pentru a-i acorda primul ajutor. Din păcate, la sosirea ambulanței, paramedicii nu au putut decât să confirme decesul lui Gabriel.
Femeia este cercetată acum pentru omucidere stradală și, conform coordonatorului magistrat al Parchetului din Trani, Giovanni Lucio Vaira, ea a afirmat că nu l-a văzut pe tânăr pe drum și a negat că ar fi vorbit la telefon în momentul impactului.
Aceste afirmații vor fi confirmate sau infirmate în urma investigațiilor care vor implica probabil și consultarea unui tehnician.
Trupul neînsuflețit al românului nostru, care trăia în Italia de circa 20 de ani conform sursei citate, se află acum la Institutul de Medicină Legală al spitalului Policlinico di Bari, unde medicul legist Sara Sablone va efectua autopsia.
Reconstituirea exactă a dinamicii accidentului și efectuarea investigațiilor vor fi în sarcina carabinierilor din Molfetta și a personalului SPESAL din cadrul ASL Bari.
Corrado De Benedittis, edilul orașului Corato, unde locuia muncitorul român, a scris pe Facebook: „Să mori la muncă, pe drum, la 23 de ani: o durere imensă, infinită, pentru întregul oraș și o mare furie.”
Emanuele Ronzoni, secretarul sindicatului UIL la nivel național și comisarul extraordinar UIL Puglia, a declarat într-un comunicat de presă:
„O altă viață ruptă, a patra, în numai două săptămâni. Continuăm să numărăm victimele la locul de muncă, în tăcerea asurzitoare a instituțiilor care încă nu au făcut nimic concret pentru a asigura securitatea maximă a lucrătorilor în locurile de muncă”.
Ronzoni solicită „mai multe controale și mai mulți inspectori, respectarea regulilor de securitate, excluderea companiilor care nu respectă standardele de securitate și care nu aplică contractele naționale semnate de sindicatele reprezentative”, precum și „instituirea unei procuraturi speciale în acest domeniu și redeschiderea discuției despre muncile epuizante”.
El se întreabă de asemenea și dacă „această tragedie ar fi putut fi evitată dacă se acorda mai multă atenție la normele de securitate”.
O femeie din Ragusa (Sicilia), care a lucrat ca îngrijitoare pentru o bătrână, este acuzată că a retras ilegal, timp de 10 ani, peste 150.000 de euro, sumă greșit acreditată ca pensie în contul defunctei sale asistate.
Decesul pensionarei a avut loc în mai 2012, dar pensia sa continua să fie virată în contul bancar, în urma unei erori privind înregistrarea certificatului de deces. Îngrijitoarea a profitat de această situație pentru a-și însuși în mod ilegal banii.
Investigațiile efectuate de inspectorii de la Garda Financiară din Vittoria au demonstrat că femeia, profitând de dreptul său de a opera în contul bancar și de neînregistrarea certificatului de deces de către INPS (Institutul Național de Securitate Socială) din cauza unei defecțiuni tehnice a sistemului informatic, a efectuat retrageri periodice din contul bătrânei, începând din iunie 2012 și până în mai 2022.
Prin aceste operațiuni, ea a sustras 154.450 de euro din bugetul de stat, sumă reprezentând pensia de reversibilitate și alte prestații de asistență pentru invaliditate.
La sfârșitul verificărilor, femeia a fost acuzată de delictul de însușire ilicită a banilor. Tribunalul din Ragusa a dispus sechestrul asigurator pe conturile bancare și proprietățile care îi sunt atribuite.
