O asistentă româncă din Italia, Angela Mihailiuc Aciobăniței, le-a făcut o surpriză colegelor ei italience de 1 martie: le-a dăruit mărțișoare și le-a explicat semnificația obiceiului de primăvară.
Despre Angela Mihailiuc am mai scris: deși a ieșit la pensie, e foarte activă la Cremona și în prezent lucrează la centrul de vaccinare din localitatea unde trăiește. Pentru că duce dorul obiceiurilor de acasă și dorește să le însenineze ziua și colegilor, a decis să aducă la servici mărțișoare. Românca a povestit pentru Rotalianul reacția colegelor și pacienților:
„O fostă colegă de la clinica unde am lucrat, Antonia Maria, originară din Iași, s-a pensionat și a plecat acasă în România. Acolo a făcut de mână mărțișoare croșetate, pe care mi le-a trimis, ca să le dau și fostelor colege. Pe 1 martie am venit cu o pungă la servici și toate se întrebau ce le aduc. Le-am oferit câte un mărțișor la fiecare, atât asistentelor cât și doctoriței responsabile. Au fost foarte încântate, se uitau la fiecare simbol în parte, coșar, floare sau fluturaș.”
De asemenea, Angela le-a explicat și semnificația obiceiului: „Le-am spus că așa marcăm noi începerea primăverii. Alb înseamnă puritatea, roșul inima, viața. Mărțișorul se poartă mai multe zile, unii chiar o lună, apoi îl punem într-un copac înflorit. Au fost foarte interesate să afle detalii despre acest obicei și au purtat cu mare drag mărțișoarele în piept toată ziua. Chiar și pacienții erau curioși ce înseamnă acele decorații pe care le aveam în piept și le explicam și lor”.
De fiecare dată când românii sărbătoresc ce va în comunitatea de la Cremona, Angela participă cu bucurie. „Sămbătă am fost la Sărbătoarea Mărțișorului organizată de Asociația Orizzonti Latini, am primit mărțișoare și de la Silvica Simonca, președinta asociației. Dacă am primit și de la soț de 1 Martie? Ei bine, nu! El e italian dar cunoaște obiceiul și ar fi vrut să-mi ia un mărțișor, dar nu a avut de unde să cumpere!
Sărbătoarea mărțișorului are o semnificație aparte pentru româncă, e o zi de suflet. „În România am predat la Liceul Sanitar din Botoșani, unde la fiecare 1 martie primeam de la elevi mărțișoare și flori. Știu că toți puneau în acest gest o bucățică din inima lor. Amintirile mă copleșesc. Țin minte că în fiecare an aveam pieptul pe partea stângă plin de mărțișoare. Acasă le puneam pe o foaie A4 și scriam anul și clasa! Iar catedra era plină cu felicitări și flori. Ghiocei, zambile, frezii. Parcă și acum simt parfumul freziilor, florile mele preferate!”
Sărbătoarea era și un moment al familiei: „îi admiram pe cei care făceau mărțișoare cu acul, de mână. Erau floricele cu trei petale, apoi un model cu un bob alb și unul roșu. Îmi amintesc să făceam șnur împletit cu mama și mătușile mele, când nu găseai de cumpărat. Era acel sentiment de bucurie, de căldură cu venirea primăverii, de unitate, de simpatie și fericire pentru că eram împreună!”
