Aurel, mort în Italia lângă mașina în care dormea. Fiica sa din România nu știa cu ce probleme se confrunta tatăl său

Fiica lui Aurel Ștefan, românul găsit mort, în dimineața zilei de 9 decembrie, lângă mașina în care dormea, parcată în apropierea docului din Viareggio (Toscana), dorește să repatrieze trupul tatălui sau măcar urna cu cenușa acestuia.

Bărbatul dormea în mașina personală, dar probabil s-a simțit rău în timpul nopții și a coborât din autoturism. Nu a mai avut însă timp să strige după ajutor. Trupul neînsuflețit a fost văzut dimineața, de o elevă care mergea la școală.

Anemona are 35 de ani și este profesoară și locuiește în Lugoj, un orășel situat la aproximativ 70 de kilometri de Timișoara, unul dintre cele mai importante orașe din România. Ea a contactat redacția cotidianului Il Tirreno, care a scris despre moartea tatălui său, mulțumindu-le pentru articol și dezvăluind problemele cu care se confruntă.

Joi dimineața era la școală când femeii i-a sunat telefonul. „Era un prieten al tatălui meu – spune Anemona – el a fost cel care m-a anunțat că tatăl meu este mort. L-am întrebat de unde are numărul meu. Mi-a răspuns că tatăl meu i l-a dat cu câteva zile mai devreme, spunându-i că dacă i se întâmplă ceva, va trebui să mă avertizeze”.

Din cauza miilor de kilometri care separă Viareggio de România, relația tată-fiică a avut parte de mai multe lacune, decât momente de care să-și amintească. „Părinții mei – continuă Anemona – s-au despărțit când eu eram foarte mică. Tatăl meu s-a mutat în Italia, unde a mai avut o fiică. Când eram copil, l-am văzut într-o vară, a venit acasă și m-a dus să-mi iau o înghețată. Apoi, de-a lungul anilor, am continuat să ne auzim doar de sărbători, Crăciun și Paște”.

Ultima dată când Anemona și tatăl ei au vorbit a fost în urmă cu aproximativ două luni.  „Mi-a spus că nu se simte prea bine. Avea și diabet. Apoi a adăugat că ar fi fost supus unei intervenții chirurgicale pe cord și mi-a povestit despre un bypass”.

- Continuarea articolului după publicitate -

Tatăl său nu i-a spus însă că dormea în mașină. „Nu, nu mi-a spus asta. De aceea l-am întrebat pe prietenul lui care m-a contactat. El a fost cel care mi-a spus că tatăl meu locuiește în acea mașină de aproximativ o săptămână, așteptând să închirieze un apartament”.

Deși se vedeau foarte rar, moartea tatălui ei reprezintă pentru Anemona „o mare durere. Este adevărat că nu a existat o relație grozavă între noi. Dar el a fost întotdeauna tatăl meu”.

Conaționala noastră are intenția de a-l înmormânta în România. „Am vorbit cu sora mea vitregă care locuiește în Italia, dar deocamdată nu am găsit o soluție. În ceea ce mă privește, aș dori să vin să iau trupul tatălui meu. Dar pentru a mă învoi de la locul de muncă, aș avea nevoie de un certificat de deces. Am întrebat spitalul, dar mi s-a spus că nu-l au. Din câte am înțeles certificatul de deces ar trebui să-l primesc de la primăria ultimei reședințe a tatălui meu. Dar mai întâi am nevoie de un document care să stabilească decesul de către medicul desemnat de carabinieri”.

Despre tatăl ei, Anemona Ștefan a mai spus:

„Sunt sinceră, nu e ca și cum ar fi existat o relație grozavă între noi. A plecat de acasă când eram mică. Dar pot să vă spun că atunci când a venit în Italia a deschis o companie de construcții în zona Santa Croce. A fost un zidar bun. Inițial, cred că lucrurile au mers bine pentru el. Ulterior, poate din cauza bolii, trebuie să fi avut unele dificultăți. Altfel nu se explică cum a putut muri în mașină, așa cum i s-a întâmplat”.

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos