Pontificatul Papei Francisc rămâne, nu este nici o îndoială, sub semnul unor decizii istorice, deschizătoare de drumuri. Abordările teologice, dogmatice, sociale și politice abordate de Suveranul Pontif deschid lumea către noi orizonturi, de neînchipuit până acum.
Zilele trecute, în întreaga lume a apărut comunicatul Sanctității Sale Papa Francisc, privitor la modul cum va privi Biserica Catolică problema avorturilor.
Papa Francisc a anunțat că preoții vor putea acorda permanent iertarea pentru păcatul avortului, nu doar pentru perioada cât a durat Anul Jubileului Milostivirii, care s-a încheiat duminică 20 noiembrie, relatează agențiile EFE și France Presse.
„De astăzi înainte le acord tuturor prelaţilor, în virtutatea slujbei lor de slujire a enoriaşilor, permisiunea de a-i ierta pe cei care au comis păcatul avortului!”
În acelaşi timp, însă, Înaltul Prelat a ținut să reitereze foarte ferm că „avortul este un păcat grav, întrucât pune capăt unei vieţi nevinovate, dar nu există niciun păcat pe care mila Domnului să nu-l poată atinge şi şterge atunci când întâlneşte o inimă care se căieşte şi care îşi doreşte să trăiască în pace cu Dumnezeu”.
“Prin urmare fiecare preot să fie călăuză, sprijin și ușurare pentru a-i însoți pe cei care s-au pocăit pe drumul lor spre împăcare”, subliniază Papa.
Potrivit doctrinei catolice, avortul este un păcat grav care atrage excomunicarea. Până acum, un preot nu putea acorda iertarea pentru acest păcat decât cu autorizarea episcopului sau chiar a pontifului.
Biserica a hotărât să ne ierte dar noi, femeile, reușim să ne iertăm?
Avortul este o problemă umană complexă, o experiență personală deosebit de intensă pentru majoritatea femeilor și care pune față în față, în mod contradictoriu, raționamente morale, convingeri referitoare la dezvoltarea umană, identitatea persoanei, structura familială și funcțiile acesteia, relațiile interumane și încrederea în viitor. Avortul afectează viaţa femeii mult timp după ce evenimentul respectiv a avut loc. Fiecare femeie tratează în mod diferit această pierdere, de la adânci mustrări de conştiinţă şi suferinţă, până la indiferenţă totală.
Deşi multe femei se simt pentru scurt timp eliberate de avort, totuşi ele se vor confrunta mai târziu cu reacții psihice la care nici nu s-au gândit vreodată.
În plan psihic avortul are următoarele efecte:
- cognitive: dorinţa de a cunoaşte cât mai multe despre sarcină, despre dezvoltarea fătului, despre procedeele folosite în practica avortului, încercarea de a se dezinovăţi manifestată prin lupta împotriva avortului (sau, dimpotrivă, pentru avort), convingerea altor femei să renunţe la avort (sau să recurgă la avort), scăderea capacităţii de concentrare, lipsa perspectivelor, tendinţe de suicid (gânduri sau încercări de a-şi pune capăt vieţii) etc.;
- emoţionale: suferinţă, mânie, teamă, depresie, anxietate, care se manifestă prin insomnii, coşmaruri sau vise obsesive, sindromul aniversării (o amplificare a simptomelor în preajma datelor aniversare: data avortului sau data la care s-ar fi născut copilul avortat); sentiment de vinovăţie, crize de plâns necontrolabile apărute pe neaşteptate, sentimentul unei goliciuni sufleteşti pe o perioadă mai mare de timp etc.;
- comportamentale: dorința de a repara greşeala printr-o sarcină (încercându-se a se înlocui copilaşul avortat), evitarea prietenelor însărcinate, incapacitate de comunicare, dezechilibre alimentare, abuz de medicamente, alcool sau droguri.
Primul pas spre vindecare şi cel mai important este iertarea: a primi și a da iertare. A primi iertare pentru avortul săvârşit şi a-i ierta pe ceilalţi dar mai ales pe sine. Numai iertarea poate vindeca rănile adânci, iar avortul este o rană profundă a întregii fiinţe.
Dar fiecare persoană percepe acest subiect sensibil în mod diferit, din proprie experiență sau din experiența unei persoane apropiate care a trecut printr-un asemenea șoc. Dacă suntem pro sau contra e destul de greu de spus ținând cont că motivele pentru care o femeie face un asemenea gest sunt foarte variate: lipsa educației sexuale, mulți părinți se simt jenați să vorbească despre sex și urmările lui cu copiii, lipsa unei astfel de educații în învățământ, o malformație a fătului, un viol, ruperea accidentală a prezervativului și exemplele pot continua.
Un astfel de subiect necesită o societate matură, educată, capabilă să înțeleagă fiecare aspect în parte, să asculte și vocile celor care sunt principalii actori ai acestei povești: femeile.
Avorturile sunt generate de traume, de drame, de povești neștiute și greu de îndurat. Dar pe care o femeie le poartă în sufletul ei pentru totdeauna, uneori fără nici un sprijin. Decizii care apasă pe suflet greu, ca o cruce pe umerii lui Hristos iar femeia se va simți de multe ori, singură și pierdută. Tocmai de aceea, poate este mai bine, să îi lăsăm lui Dumnezeu, cel care ne cunoaște fiecare colțișor al sufletului nostru, decizia unei posibile iertări.
