Emanuela Calzarano, în vârstă de 28 de ani, din Pianura, un cartier din nordul orașului Napoli, s-a diplomat ca tehnician informatic acum zece ani și de atunci a lucrat ca vânzătoare, secretară și chelneriță. Apoi, a avut o problemă la o mână care a împiedicat-o să mai servească la mese, așa că a început să caute de lucru ca babysitter.
Emanuela a povestit într-o postare pe rețelele sociale ce oferte de lucru a primit.
„Am fost chemată să lucrez de luni până vineri, de la 7:30 la 14:30, pentru 350 de euro pe lună, la negru”, a povestit tânăra, după care a concluzionat: „Ăștia nu caută angajați, ci sclavi!”
„Scuzați-mi exprimarea, dar sunt sincer indignată”, a adăugat Emanuela. Povestea nu se termină aici.
„Ieri”, a mai povestit ea, „am primit o altă ofertă, și mai absurdă: tot ca babysitter, de luni până vineri, de la ora 8 dimineața până la 7 seara, pentru 400 de euro pe lună. Calculând, aș fi câștigat puțin peste un euro pe oră. I-am spus persoanei care mi-a făcut oferta că este o ofertă absurdă, iar răspunsul pe care l-am primit a fost: ‘Ei bine, atunci stai acasă.’”
„Ceea ce mă demoralizează cel mai mult”, a continuat ea, „este că și în industria alimentară am găsit întotdeauna oferte cu salarii similare. La un supermarket dintr-o mare lanț de magazine, mi s-a propus 400 de euro pe lună pentru un loc de muncă cu normă întreagă. Mă întreb unde sunt controalele din partea statului? De ce nimeni nu face nimic pentru a împiedica astfel de situații? Lucrez de 10 ani și nu știu ce este un contract. Când am întrebat, răspunsurile pe care le-am primit au fost mereu aceleași: ‘O să-l facem în curând’; ‘nu-ți face griji’; ‘o să vedem mai târziu’. Dar contractul nu a mai fost făcut niciodată!”
Apoi a adăugat: „Cum să trăiesc cu 400 de euro pe lună? Astăzi, cumpărăturile costă mai mult decât acum un an, iar facturile au ajuns la cote alarmante. Din ceea ce am auzit, în anii ’50 era mai bine. În 2023, în loc să înaintăm, ne întoarcem înapoi: este demoralizant!”
„Situația mea este comună cu a altor tineri de vârsta mea. Mulți dintre prietenii mei au plecat deja din Napoli. Chiar dacă mama mea îmi spune să plec, să-mi gândesc la viitorul meu, nu pot s-o las singură. Sper că în curând se va găsi ceva bun și în Napoli: vorbim despre o metropolă, nu despre un sătuc”, a transmis tânăra.
Ea a mai explicat: „N-am cerut niciodată venitul de cetățenie, nu m-a interesat. Aceste ajutoare trebuie să existe, dar pentru cei care nu pot lucra. Acum că măsura a fost restrânsă, cred că este corect. Totuși, aș dori să spun și instituțiilor: ați restrâns venitul de cetățenie? Foarte bine. Dar acum mergeți și verificați ca atunci când cineva merge să lucreze să poată face acest lucru în condiții cel puțin decente. Mai ales pentru că nu aspir la o viață luxoasă, vreau doar o viață normală care să-mi permită, prin muncă, să-mi plătesc cheltuielile și să merg din când în când și la o pizzerie.”
Situația locurilor de muncă în Italia poate fi complexă și influențată de mai mulți factori, inclusiv de conjunctura economică și de politicile guvernamentale. În anii recenti, Italia s-a confruntat cu provocări economice, cum ar fi o creștere economică lentă, o datorie publică ridicată și o competitivitate redusă în anumite sectoare.
Pentru a îmbunătăți situația locurilor de muncă și pentru a stimula creșterea economică, guvernul italian a pus în aplicare diverse măsuri și politici, inclusiv programe de sprijin pentru întreprinderi mici și mijlocii, investiții în infrastructură și programe de formare profesională.
Este important să menționăm că situația locurilor de muncă poate varia în funcție de regiuni și de industrii specifice, iar tendințele pot suferi schimbări în timp.
