Carmen Neacșu, o româncă de 39 de ani, care lucrează ca badantă în Italia, a fost la un pas de moarte și numai bunătatea medicilor din această țară au salvat-o, așa cum a precizat chiar ea pentru ziarul italian La Città di Salerno.
„Sunt în viață printr-o minune, datorită medicilor de la spitalul Ruggi din Salerno și Cisanello din Pisa”, a declarat ea.
Dramatica poveste a româncei noastre începe cu mult timp în urmă, pe când avea numai 13 ani, se afla încă în România și i-a fost diagnosticată o patologie gravă la ficat.
„Din păcate, în România nu exista posibilitatea să mă tratez”, și-a amintit ea.
La 18 ani, Carmen a început să lucreze. Mai întâi pe post de croitoreasă, apoi într-o fabrică.
În urmă cu 11 ani însă, o prietenă a adus-o în Italia, la Eboli, un orășel din provincia Salerno (Campania) unde a început să lucreze ca badantă.
Dar starea de sănătate a conaționalei noastre a început să se agraveze. Ficatul funcționa tot mai rău, burta i s-a umflat, iar durerile erau tot mai frecvente.
Disperată, Carmen s-a adresat unui medic din Battipaglia, care i-a oferit un tratament, dar nu a ajutat-o cu nimic și sănătatea ei a devenit tot mai șubredă.
La un moment dat, a ajuns să fie internată în spital. Mai întâi la Eboli, unde medicii n-au putut face prea multe pentru a ajuta-o, apoi la Benevento, unde medicii i-au spus că ficatul ei funcționează numai la 40% din capacitate și că are nevoie de un transplant urgent.
Carmen s-a întors astfel la Eboli și a fost constrânsă să stea la pat. Pe lângă durerile și umflăturile care o torturau zilnic, românca noastră a început să-și piardă și părul.
La spitalul din Eboli, din fericire, cineva îi dă numele unui medic care ar putea ajuta-o: profesorul Persico de la spitalul Ruggi D’Aragona din Salerno.
Cu toate acestea, Carmen simțea că viața ei se apropia de final și nu credea că mai are vreo șansă.
„Pusesem deja bani deoparte pentru înmormântare, la Benevento nu-mi dădeau speranțe de viață”, a precizat ea.
În regiunea Campania, listele de așteptare pentru un donator de ficat sunt lungi, iar Carmen mai avea doar câteva săptămâni de trăit fără un transplant.
La Salerno, în schimb, profesorul Marcello Persico s-a dat peste cap să-i salveze viața. El i-a contactat pe medicii de la spitalul Cisanello din Pisa care au făcut tot posibilul și ei să găsească un ficat pentru românca noastră.
„Era ora două după-amiaza când m-au sunat. Am făcut valiza, am plecat la Napoli. La Capodichino (aeroportul din Napoli – n.r.) au venit să mă ia cu elicopterul”, și-a amintit ea.
Îngrijitoarea română a ajuns astfel la spitalul Cisanello din Pisa, cu elicopterul, și a fost pregătită pentru transplant. Ficatul pe care urma să-l primească însă, nu era compatibil, iar Carmen se simțea deja condamnată la moarte.
„Mă pregăteam să mă-ntorc acasă, dar doctorii Gabriele Catalano și Paola Carai, cărora le datorez viața, mi-au spus să aștept, să nu mă dau bătută”, a mai povestit ea.
Medicii de la Pisa au căutat un ficat pentru românca noastră chiar și la nivel internațional și, după cinci zile, Carmen a primit un nou apel telefonic. Un alt ficat a fost găsit pentru ea, de această dată unul compatibil.
A intrat în sala de operații pe la miezul nopții și după 11 ore a ieșit cu un ficat sănătos de acolo.
„M-au trezit spunându-mi că transplantul a decurs bine. Sunt vie printr-un miracol. Donarea de organe este un lucru minunat. Eu eram terminată, acum sunt în viață”, a mai precizat românca.
Și Carmen nu uită nici de cei care, pe acest drum al său spre o nouă viață, au avut un rol important, fiind vorba de voluntarii a două asociații italiene.
„Vreau să le mulțumesc lui Ivan Gardini și Tina Muscio de la EPAC din Salerno. Și lui Marco d’Elia de la Vite di Pisa. Au fost îngerii mei păzitori, „badantele” mele, în aceste zile teribile, dar minunate”, a conchis românca zâmbind.
