Domeniul de lucru al asistenței familiale în Italia, în care se încadrează și badantele, se deosebește semnificativ de alte sectoare profesionale.
În primul rând, angajatorul nu joacă rolul clasic de substitut fiscal, și adesea, acesta coincide cu persoana care are nevoie de îngrijire, fiind chiar beneficiarul serviciilor badantei. Prin urmare, badanta este cea care trebuie să-și declare în fiecare an veniturile.
De asemenea, îngrijitoarea poate locui în aceeași casă cu persoana pe care o îngrijește sau poate lucra doar un anumit număr de ore.
Acești factori creează diferențe și în ceea ce privește pensiile. Valoarea pensiei variază în funcție de numărul de ore de muncă pe săptămână și de regimul de conviețuire, informează publicația Proiezioni di Borsa.
O badantă angajată fără a locui împreună cu angajatorul poate fi angajată cu contract part-time numai pentru 24 de ore pe săptămână.
Însă, în cazul în care badanta locuiește cu angajatorul, legea prevede un minim de 54 de ore pe săptămână pentru ca angajamentul să fie legal.
Dar cum se reflectă toate acestea în pensie? Ei bine, pentru o badantă care muncește cu un contract de 24 de ore pe săptămână, fără a locui cu angajatorul, un an de muncă valorează aproximativ 10 euro la pensie.
Asta înseamnă că după 5 ani, pensia acumulată ar fi de doar 50 de euro pe lună, care devine mai mult sau mai puțin 100 cu 10 ani de muncă și 200 cu 20 de ani de muncă.
Situația este mai favorabilă pentru badantele care locuiesc cu persoana asistată; un an de muncă le aduce o pensie de aproximativ 20 de euro.
Pensia pentru limită de vârstă este stabilită în Italia la vârsta de 67 de ani și 20 de ani de contribuții plătite.
Așadar, dacă îngrijitoarea lucrează 20 de ani în regim de conviețuire (la fix), la 54 de ore pe săptămână, munca ei valorează în jur de 20 de euro pe an pensie sau puțin mai mult. Aproximativ 110 euro la fiecare 5 ani și deci o pensie în jur de 440 euro după 20 de ani de muncă.
Astfel, pentru a ajunge la o pensie de 600 de euro, o badantă ar trebui să muncească între 32 și 33 de ani și să aibă un program de cel puțin 54 de ore pe săptămână.
Acest fapt scoate în evidență nu doar efortul considerabil depus de aceste lucrătoare, dar și nevoia imperativă de a se reevalua modul în care vor fi recompensate pentru munca lor.
Pentru numeroasele românce care lucrează în Italia ca badante, această informație este esențială în planificarea viitorului lor.
Este vital ca ele să fie conștiente de impactul pe termen lung pe care această profesie îl poate avea asupra siguranței lor financiare.
