Nu puține sunt neregulile cu care se confruntă personalul casnic din Italia, în relația cu angajatorii care comit deseori abuzuri și profită de pe munca multor îngrijitoare, menajere, bone etc. Salarii, concedii sau indemnizații de concediere (TFR) neplătite, ore lucrate peste program și raporturi de muncă la negru, fără nicio protecție legală. Dar cât timp are la dispoziție lucrătoarea să își ceară drepturile bănești neprimite de la angajator și unde se poate adresa în acest sens?
Conform La Legge per Tutti, termenul italian „vertenza” s-ar traduce practic prin „conflict de muncă” sau „dispută sindicală” și este folosit pentru a defini concilierea dintre angajat și angajator cu ajutorul reprezentanților unui sindicat. Concilierea (acordul, împăcarea) este un instrument care permite soluționarea rapidă și ușoară a un litigiu privind raportul de muncă. Poate fi dusă la bun sfârșit nu numai în cadrul unui sindicat, ci și la „Inspectoratul Teritorial de Muncă” sau cu ajutorul unui avocat.
Practic, lucrătorul deschide un litigiu împotriva angajatorului cu ajutorul unui sindicat (sau a unui alt organism competent), iar litigiul se rezolvă dacă, în urma întâlnirii dintre părți, se ajunge la un acord. Dacă nu se ajunge la un compromis, lucrătorul poate decide să contacteze ulterior autoritatea judiciară.
Cât timp au însă la dispoziție lucrătorii casnici să își ceară drepturile bănești neprimite?
Dacă lucrătoarea nu a primit banii pe concediu, pe al 13-lea salariu, TFR, ore suplimentare lucrate etc. nu are termen nelimitat pentru a-și cere drepturile, deoarece aceste venituri sunt supuse termenului de prescripție de 5 ani. Așadar, lucrătoarea are la dispoziție în general 5 ani pentru a iniția o conciliere cu angajatorul în vederea recuperării drepturilor bănești.
Întrucât lucrătoarele au de obicei rețineri să solicite propriile drepturi în timp ce sunt la locul de muncă respectiv, în mod normal termenele de prescripție decurg de la data încetării raportului de muncă.
Avertizarea transmisă în termen de 5 ani angajatorului întrerupe prescripția
Prescripția este însă întreruptă și termenele încep de la zero dacă există vreun document care să ateste că a fost inițiată o conciliere între părți. În practică, termenul de inițiere a conflictului de muncă poate fi chiar mai mare de 5 ani dacă, înainte de trecerea termenului de prescripție se trimite angajatorului de către lucrătoare o scrisoare recomandată cu confirmare de primire pentru a-și revendica drepturile.
Și lucrătoarele care au muncit la negru, fără contract de muncă, au la dispoziție 5 ani pentru a denunța acest fapt. Termenul nu se modifică dacă încetarea relației de lucru a intervenit din cauza demisiei voluntare și nu prin concediere.
Exemplu: Mariana a lucrat ca îngrijitoare pentru domnul Carlo Verdi timp de 20 de ani, la negru, fără un contract de muncă. La sfârșitul acestor 20 de ani, își dă demisia. Poate declanșa litigiul sindical până la sfârșitul celui de-al 25-lea an de la începerea activității.
Cât timp are la dispoziție lucrătoarea pentru a cere salariile neplătite sau alte restanțe salariale:
Pentru a cere salarii neplătite, diferențe de salariu sau alte restanțe de acest fel, lucrătoarea are la dispoziție 5 ani care decurg, și în acest caz, de la încetarea relației de muncă.
În acest sens, trebuie amintit că lucrătorii casnici pot fi plătiți și în numerar. Prin urmare, este esențial ca angajatorul să poată dovedi că plata a fost efectuată, de exemplu prin solicitarea ca lucrătoarea să semneze pentru remunerația plătită.
Cât timp are la dispoziție lucrătoarea pentru a cere lichidarea (indemnizația de concediere – TFR)?
Lichidarea, sau indemnizația de concediere este un drept (egal cu salariul total anual împărțit la 13,5) care se acumulează lunar, în măsura de 1/12, dar se plătește abia la sfârșitul relației de muncă. Îngrijitoarele, menajerele și bonele la domiciliu au dreptul, spre deosebire de alte categorii de salariați, să solicite un avans de 70% din lichidare, anual.
Odată cu încetarea raportului de muncă, lucrătoarea are la dispoziție 5 ani pentru a cere indemnizația de concediere.
În cât timp poate să ceară lucrătoarea plata la INPS a contribuțiilor (în general cele care au lucrat la negru):
Lucrătoarea la negru poate solicita angajatorului plata contribuțiilor de asigurări sociale. Contribuțiile sunt prescrise în 5 ani; termenul de prescripție devine 10 ani numai dacă lucrătoarea a depus o plângere formală de necotizare la INPS.
Cât timp are la dispoziție lucrătoarea să recupereze banii pentru concediile neplătite?
În cazul în care lucrătoarea nu s-a putut bucura de toate concediile de odihnă la care a avut dreptul (26 de zile/an) are dreptul să ceară plata acestora în termen de la 5 la 10 ani de la sfârșitul relației de muncă. În funcție de natura atribuită indemnizației pentru concediu neutilizat, termenul de prescripție variază de la 5 la 10 ani în funcție de faptul dacă indemnizației i se atribuie o natură salarială (adică este considerată parte a salariului) sau compensație.
Cât timp are la dispoziție lucrătoarea pentru a contesta concedierea?
Concedierea lucrătoarei din domeniul casnic poate avea loc „ad nutum”, adică fără un motiv întemeiat sau justificat din partea angajatorului (există însă cazuri în care concedierea este interzisă, de exemplu în perioada maternității).
Chiar dacă concedierea lucrătoarei nu trebuie să fie justificată, este necesară respectarea preavizului minim cerut de contractul colectiv de muncă (cu excepția cazului în care încetarea relației de muncă intervine pentru o cauză justă).
Lucrătoarea are la dispoziție 60 de zile pentru a contesta concedierea, începând de la primirea comunicării.
