Sute de mii de femei românce lucrează ca îngrijitoare de bătrâni în Italia și în aceste zile sunt alături zi și noapte de persoanele vârstnice pe care le îngrijesc. Multe dintre aceste femei locuiesc la domiciliul familiei la care lucrează, au liber o zi și jumătate pe săptămână de care acum nu se pot bucura. Măsurile impuse de guvernul italian, în vederea combaterii răspândirii coronavirusului, le-a închis orice mică posibilitate de a se recrea, de a-și reface din punct de vedere psihologic forțele pentru a înfrunta o muncă plină de stres și responsabilitate.
Criza pe care o traversează Italia în această perioadă le afectează profund, multe rămân fără un loc de muncă și sunt practic aruncate în stradă, în condițiile în care nu au niciun acoperiș deasupra capului. Traficul aerian de pasageri spre România este suspendat, iar în Italia cu greu găsesc pe cineva care să le primească în casă. Unele sunt mai norocoase, altele cer cu disperare ajutor comunității de români din peninsulă. Măsurile de protecție socială prevăzute de guvernul italian nu fac nicio referire la această categorie de lucrători.
Lucreția și Viorica sunt două îngrijitoare românce din Lodi și lucrau la doi bătrâni, soț și soție, care în cursul săptămânii trecute au decedat după ce s-au infectat cu coronavirus:
„Ea a murit joi, el vineri – ne-a spus Viorica – aveau febră de vreo săptămână. Le-au dat antibiotice, dar febra nu a scăzut nicicum, joi bătrâna a început să vomite, au dus-o de urgență la spital unde a și murit. Bătrânul era deja în comă, nu mai vorbea, s-a dus și el vineri, la o zi după soția lui. Am stat cu ei tot timpul cât au fost bolnavi, de aceea după ce au decedat ne-au băgat în carantină pe o perioadă de 15 zile. Nu avem niciun simptom încă, nici eu și nici Viorica, sperăm să fie bine și să fim sănătoase. Ne-am speriat că vom rămâne pe stradă după ce au murit, dar nora lor ne-a asigurat că vom putea sta în casa bătrânilor până la sfârșitul lunii aprilie.”
Ionela nu a fost la fel de norocoasă, ea a trebuit să caute sprijin la comunitatea românilor din Milano, după ce fiica bătrânei la care a lucrat i-a dat 8 zile de preaviz și a anunțat-o că trebuie să plece de la locul de muncă
„Am lucrat în provincia Brescia, la o doamnă în vârstă care locuiește cu fiica ei. Bătrâna are 86 de ani și este sănătoasă, cel puțin atunci când am plecat eu nu avea niciun simptom de coronavirus, nimic. Are bolile ei, suferă de tensiune, are diabet, dar nu tușea, nu avea febră, era chiar optimistă și avea cuvinte de încurajare și pentru mine. Fiica ei are o pizzerie împreună cu alți asociați și zilele astea nu lucrează, mi-a spus că se gândește să rămână pentru o perioadă mai lungă acasă, așa că nu mai are nevoie de serviciile mele. Mi-a pus în mână ce avea de pus și mi-a arătat ușa.
Bine, și eu unde să mă duc? Cunosc acolo doar câteva femei care tot ca îngrijitoare lucrează, tot la domiciliu bătrânilor locuiesc și ele, unica soluție era să dau banii pe hoteluri. O zi, două, dar cât aș fi putut să stau la un hotel? Avioane nu sunt, mașini care să meargă în România nu am găsit, eram disperată. Mi-am amintit că venisem odată pe autocar cu o româncă din Milano, am sunat-o și-am rugat-o să mă ajute. Ea are familie, copii, nu mă putea găzdui, dar mi-a găsit în altă parte. Stau aici până i-a sfârșit situația asta și pot pleca în România. Acasă mă așteaptă și pe mine doi copii.”
Am dezbătut situația cu un sindicalist, cu o româncă din Italia foarte bine informată despre situația acestor lucrătoare și cu un avocat. Redăm mai jos răspunsurile lor.
Radu Nicolae, sindicalist: „Categoria îngrijitoarelor a fost ignorată de guvernul italian”
«Personalul casnic (menajere, îngrijitoare, bone) este singura categorie de lucrători care nu a fost inclusă în decretele emise de guvernul italian în aceste zile, privind protecția socială. Logic vorbind posibilitatea de înțelegere cu familia pentru a beneficia de concediu, de permise retribuite sau neretribuite este factibilă, dar totul depinde de familia angajatoare. Din păcate, „badantele” nu au posibilitatea de a beneficia de „CIG in deroga” (șomaj tehnic – n.r.) și nici de cei 600 euro pentru luna martie pe care îi primesc alte categorii de lucrători. Angajatorului i s-a permis amânarea plății contribuțiilor, dar din păcate nimic concret pentru lucrătoare. Singurul lucru bun este că multor „badante” din centrul și sudul Italiei care lucrau la negru, datorită interzicerii dreptului de liberă circulație, familiile au fost nevoite să le facă un contract de muncă regular.»
Petra Iosub, administratoarea grupului Facebook „Colf e badanti” (Menajere și îngrijitoare) atrage atenția și asupra altui aspect deosebit de important
«Problema este mai gravă decât pare, multe îngrijitoare nevoite să stea în această perioadă 24 de ore din 24 lângă persoana asistată, fără posibilitatea de a-și lua liber, dau semne de depresie. Nimeni nu ține cont și nu ia măsuri în acest sens. Sunt multe îngrijitoare care asistă persoane vârstnice cu patologii grave, bătrâni sau bolnavi imobilizați la pat, iar pe lângă aceștia, în multe cazuri, mai sunt prezenți în casă și alți membri ai familiei nevoiți să stea la domiciliu în aceste zile și de care „badanta” se îngrijește în plus față de munca pe care a fost angajată practic să o presteze. Lucrătoarele trebuie să facă față acestor provocări și, din nefericire, nu toate au puterea psihică de a înfrunta aceste situații. Nu sunt ajutate de nimeni, guvernul italian nu s-a gândit și la ele, de aceea trebuie să le fim alături noi, comunitatea.”»
Giancarlo Germani, avocat italian la Roma, ne-a transmis că angajatorul are dreptul legal de a concedia îngrijitoarea chiar și în aceste zile, când Italia se confruntă cu pandemia de coronavirus, dar reprezentă practic un act de iresponsabilitate
„Angajatorul poate concedia menajera sau îngrijitoarea în virtutea faptului că CCNL prevede că raportul de muncă se poate încheia oricând, bineînțeles cu respectarea perioadei de preaviz. În această perioadă de pandemie, când sunt înregistrate în Italia zeci de mii de cazuri de infecție cu coronavirus, este totuși un act de iresponsabilitate din partea angajatorului să arunce în stradă lucrătoarea. În primul rând din punct de vedere al sănătății publice, dar și moral. Ar trebui cel puțin să o ajute cu un loc unde să stea în această perioadă, poate chiar luând legătura cu primăria din localitatea respectivă.”
Personalul casnic are dreptul conform legii, în situații de urgență ca cea provocată de coronavirus, la o perioadă de concediu plătit:
CCNL stabilește că o perioadă de suspendare a muncii poate fi decisă în cazul personalului casnic pentru un anumit timp, fără a aduce atingere plății remunerației. De exemplu, această suspendare poate avea durata clasică de 14 zile, perioada de carantină pentru Covid-19. Pentru lucrătorul casnic apare ca o perioadă suplimentară de concediu plătită de familia la care lucrează.
Mai multe informații în articolul:
