Suntem la Baranzate, o mică localitate de la porțile orașului Milano din Italia. Aici, undeva în Europa, în nordul peninsulei italiene, în acest mic orășel cosmopolit, o treime dintre locuitorii rezidenți sunt străini. Ajunge să mergem de-a lungul unei singure străzi, via Gorizia, și putem întâlni persoane venite din 77 de țări diferite, un turn Babel în care limbi, culturi, mentalități, se privesc în ochi și își dau binețe. Unde omul e doar o ființă umană care trebuie ascultată, înțeleasă, protejată și respectată, unde omul este doar om, indiferent de culoarea pielii și a limbii vorbite.
O zi de vară liniștită. O zi de pace. Un copilaș se plimbă cu trotineta pe care abia știe să meargă, altul, mai mare, îl urmează cu bicicleta. În apropierea lor, vesel nevoie mare, un altul se grăbește să-i ajungă din urmă. Trei copii care vin din trei colțuri diferite ale lumii, la mii de kilometri depărtare între ele dar scopul lor e unic și se numește pace, zâmbete, bună conviețuire. Veselia, joaca și inocența copiilor nu cunoaște granițe și nici prejudicii, poate ar trebui să îi observăm mai mult, poate am avea de învățat de la ei ce înseamnă acceptare, conviețuire, integrare.
Adăpostite la umbră, trei mame grijulii le privesc entuziasmul jocului și bucuria de a fi împreună. Două dintre ele poartă un văl care le acoperă capul, a treia este blondă și are un păr lung, lăsat pe spate.
În capătul străzii, un grup de români servesc o bere rece în fața magazinului alimentar deschis de un conațional de-al lor, în timp ce Tamimu care vine din Liban, este ocupat să termine de cusut o fustă de un verde-nchis în interiorul atelierului său de croitorie. În croitorie lucrează și trei femei, o senegaleză, o marocană și o boliviană. Mai sunt și Hassane și Hasan, nume comune aproape dar cu proveniențe diferite, originare din Bangladesh și Senegal. „La Bottega” este magazinul în care te primește cu toată ospitalitatea românca Gabriela și unde poți găsi tot felul de produse de îmbrăcăminte, de la cele second-hand până la cele de producție proprie, pentru toate gusturile și pentru toate buzunarele.
Pe partea cealaltă a străzii, un bărbat mănâncă un kebab turcesc, voise să cumpere ceva de la măcelăria islamică dar a găsit închis. Un negustor chinez mătură trotuarul din fața dughenei sale, e mândru de activitatea sa comercială, a cumpărat-o recent de la niște senegalezi. O lume întreagă într-o unică stradă! O stradă dint-o localitate italiană în care trăiesc persoane originare din peste 77 de țări ale lumii.
Baranzate, o localitate satelit al marelui oraș Milano, este locul cel mai cosmopolit din întreaga Italie iar via Gorizia este strada pe care se opreau zeci de ani în urmă italienii veniți din sudul Peninsulei în căutarea unui loc de muncă și a unui trai decent. Așa cum astăzi, vin alți imigranți de mult de mai departe.
Puțin mai încolo de piața centrală este „Gorizia Point”, un birou de consultanță unde sunt organizate și cursuri de limbă italiană pentru străini. Câțiva pași mai departe dai peste „Giardino Solidale”, un loc în care sunt organizate mici petreceri aniversare ale membrilor comunității și „Villa Lorena” o casă de primire și cazare a imigranților, frumos întreținută chiar de aceștia.
„Vrem ca toți să se simtă înconjurați de solidaritate, o rețea solidală care să-i facă să nu se simtă singuri” – explică primarul localității, Luca Mario Elia – fără această solidaritate, cei mai tineri dintre ei care sunt nevoiți să lupte împotriva sărăciei, s-ar simți respinși de societatea noastră și ar fi atrași în diverse ilegalități. Trebuie să ne asigurăm că un copil născut aici dintr-o familie de imigranți vede Baranzate și Italia ca pe casa și țara lui, nimeni nu trebuie să se simtă exclus din societatea noastră.”
Discuția în ce privește cetățenia italiană îți are rostul în viziunea străinilor din Baranzate dar până într-un anumit punct.
Bogdan, zis Bobo, este un român care a lucrat ca pompier șapte ani în România. În Italia nu poate face aceeași meserie pentru că nu are încă cetățenia italiană. „Dacă eu sau cei doi copii ai mei născuți aici nu putem fi italieni, nu-i nimic. Dacă nu se poate, nu se poate”, spune Bobo demonstrând astfel că respectul său pentru reguli este mai puternic chiar și decât visele sale, „totul este doar pălăvrăgeală politică”, continuă românul.
„Nu vă dați seama însă, câtă importanță pot avea micile gesturi care vin din partea comunității italiene, ca cel pe care l-a făcut Parohia dând de muncă soției mele. Din acel moment, ne-am simțit cu adevărat acasă” conclude Bobo.
„Fiecare grup etnic trebuie să devină protagonist, să se simtă acceptat și important pentru noi nu să primească doar ajutoare materiale”, a spus Don Paolo, parohul bisericii din Baranzate. „Este necesar să-și poată proteja identitatea dar în același timp să învețe cum să se integreze și să trăiască în Italia.”
„Sloganurile împotriva străinilor au ajuns și aici, dar acțiunile italienilor vis-a-vis de imigranți, nu confirmă ceea ce susțin. E doar o modă să fii împotriva străinilor care vin în Italia”, afirmă Don Paolo. Și are dreptate iar via Gorizia confirmă teoria sa: la bar, sunt unii italieni care spun că nu se mai poate cu toți străinii ăștia care vin în Italia dar stau liniștiți la o bere cu un albanez, un sârb sau un român. „Ce găsiți ciudat în asta?” întreabă italienii, „pentru noi e o plăcere!”
„Nu este ușor, dar pe lângă problemele care sunt, avem parte și de experiențe frumoase și interesante”, concluzionează părintele.
Pe lângă românii din Baranzate care sunt în număr de aproximativ 417 locuitori, aici mai trăiesc cetățeni din Sri Lanka cu cea mai mare comunitate, 463 locuitori, Senegal 265, chinezii sunt 462, 383 egipteni, dar există, de asemenea, 320 de ecuadorieni, 260 de peruani, dar și mulți albanezi, marocani, ucrainieni.
Toți cu probleme diverse, cu mentalități și culturi proprii dar cu aceleași reguli și legi de respectat, cele italiene, necesare integrării în statul și societatea în care își duc acum traiul.
Migraţia în zilele noastre reprezintă un fenomen mondial iar Italia nu face excepţie. În aceste condiţii, comunitățile străine trebuie percepute ca parte a realităţii economice şi sociale, ca fenomene care necesită dezvoltarea de politici în măsură să urmărească integrarea şi coeziunea în cadrul societății italiene.
Sursa: după un articol sris de Daniele Fiori pentru publicația Il fatto quotidiano
