Beatrice Ion, primar onorific în Italia pentru o zi. „Să port steagul tricolor este o onoare”

Primarul localității italiene Ardea, Mario Savarese, alături de viceprimarul Morris Orakian și președintele Consultei pentru depășirea handicapului, Wiilliam Spina, în numele întregii administrații municipale, au dorit să demonstreze solidaritatea față de familia sportivei românce paralimpică, Beatrice Ion, numind-o primar onorific pentru o zi. Tânăra de 23 de ani, care trăiește în scaunul cu rotile de o viață întreagă, a fost victima unui atac rasist în localitatea menționată mai sus, tatăl ei suferind de asemenea mai multe răni și fiind internat în spital cu mai multe contuzii la nivelul feței.

„Străini de că..at ce sunteți, întoarceți-vă în țara voastră!”.

Acestea sunt cuvintele pe care Beatrice și tatăl ei le-au auzit în timpul agresiunii. Agresorul a mai adăugat de asemenea, la adresa tinerei românce: „Handicapată de că..at”.

A avut loc o ceartă urmată apoi de o altercație între atacator și tatăl tinerei românce care a ajuns în cele din urmă la spital cu mai multe contuzii la nivelul feței. Mama fetei a fost și ea amenințată: „Oricum, o prind eu pe stradă pe handicapata asta! O pun să-mi facă o lucrare (aluzie sexuală – n.r.)”, i-a spus agresorul furios, referindu-se la Beatrice.

Mai multe persoane și instituții din Italia s-au arătat solidare față de românca noastră după acest episod, iar administrația locală din Ardea a decis astăzi, 14 iulie 2020, să o numească primar onorific pe Beatrice Ion, pentru a demonstra că autoritățile sunt alături de familia de origine română care se află în Italia de 16 ani.

Foto: ilcaffe.tv

„Să port bandiera primului cetățean din Ardea, pentru mine este o adevărată onoare. Vă mulțumesc tuturor pentru numeroasele mesaje de solidaritate pe care mi le trimiteți de câteva zile încoace. Afecțiunea de care dați dovadă este unică, mulțumesc cu sinceritate”, a declarat Beatrice care a fost însoțită de tatăl ei la primărie, vizibil emoționat și el.

Beatrice Ion locuiește în Ardea împreună cu familia ei și urmează cursurile Facultății de Științe ale Comunicării la Universitatea din Teramo. Suferă de poliomelită, contractată la numai 3 luni de viață, probabil din cauza unei erori în administrarea vaccinului și a unui efect advers apărut ulterior. Nu-și poate folosi picioarele și din această cauză folosește un scaun cu rotile pentru a se deplasa.

Printre persoanele care și-au arătat solidaritatea față de Beatrice Ion se numără și jurnalistul italian Lorenzo Tosa care a publicat pe pagina lui de Facebook un text emoționant cu privire la cele întâmplate.

- Continuarea articolului după publicitate -

„Imaginează-ți că ești Beatrice Ion. Ai 23 de ani, dintre care 16 i-ai petrecut în Italia, poliomielită de când aveai 3 luni, o viață într-un scaun cu rotile, visul (împlinit) de a deveni un cetățean italian cu drepturi depline și de a juca baschet pentru echipa națională a țării tale.

Într-o zi, în urmă cu două nopți, te întorci la locuința ta din Ardea împreună cu mama ta, îți parchezi mașina în locul la care ai dreptul și în fața ta găsești un bărbat care te atacă într-un mod violent: „Handicapată de că***, ieși afară!” Tipul intră chiar și în grădină ta și continuă să urle: „Străini de că***, întoarceți-vă în țara voastră.” Mai sunt câțiva oameni, nu departe de agresor: unii cu el, alții trecând pe lângă el. Niciunul dintre ei nu mișcă un deget pentru a te ajuta. Nimeni.

Când tatăl tău se întoarce de la plimbare nu apucă nici măcar să deschidă gura și primește un cap în față care-i sparge un pomet și îi rupe un dinte. Urmează apoi amenințări de natură sexuală: „Oricum o prind pe stradă și o pun să-mi facă o lucrare”. Durerea de a-ți vedea tatăl într-o mască de sânge, frica, neputința și, în cele din urmă, sosirea carabinierilor care pun capăt coșmarului.

Imaginează-ți că tu ești Beatrice. Când ai ajuns aici, la vârsta de 7 ani, erai plimbată într-un cărucior fiindcă familia ta nu-și permitea mai mult și doar cei de la Caritas au reușit să îți ofere un scaun cu rotile în toată regula. Pe scaunul cu rotile în care ai crescut ai învățat să joci baschet și ai făcut-o atât de bine încât ai devenit unul dintre cei mai puternici jucători de baschet paralimpic din Italia. Ai dus două dintre cele mai grele și mai dificile lupte ale timpului nostru: cea împotriva xenofobiei și cea pentru drepturile persoanelor cu dizabilități, aflând de una singură că sunt două fețe ale aceleiași monezi.

Așadar, dacă ești o astfel de persoană, în fața unui act atât de infam, o nedreptate atât de cumplită – una dintre multe altele – tu, Beatrice, ai încă puterea, voința, inteligența de a pronunța cuvinte de o asemenea frumusețea (precum cele de mai jos – n.r.). Aproape un manifest al luptei pentru drepturile tuturor, fără să excludem pe nimeni:

«Trăiesc în Italia de 16 ani. Am cetățenia italiană, am fost la școală aici și îmi continui studiile într-o universitate italiană. Joc la echipa națională italiană de baschet în scaune cu rotile și mă consider în întregime italiană, și totuși am fost agresată, tata a fost agresat. Nu spuneți că rasismul în Italia nu există, pentru că l-am trăit astăzi după 16 ani de viață aici și doare. Celor care ne-au atacat, rușine să vă fie: om fi noi străini, dar avem mai multă demnitate decât tine. Iar tu, care ai privit totul fără să ridici un deget, ar trebui să-ți fie și mai tare rușine.»

Ești minunată, Beatrice. Și nu, nu ești «străin», nu spune asta nici măcar în glumă. Ești, sunteți Italia, aceea frumoasă. Singura care există și care rezistă.”

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos