Biserică românească unicat în Italia, leagăn de suflet pentru românii aflați departe de țară

La granița dintre Torino și Moncalieri, cântecul rugăciunii răsună în limba română. Și nu oriunde, ci într-o biserică construită din lemn, copie perfectă a celor românești din Maramureș. În Italia există doar una construită astfel, în lume sunt numai cinci: în Venezuela, Franța, Suedia, Cipru și Elveția. Nu mai puţin de opt biserici din lemn din Maramureş sunt declarate monument UNESCO.

Sunt înguste, înalte, cu turle suple şi lungi, iar tehnica îmbinării lemnului este specifică. Acoperişul este cu şindrilă şi conţine diferite motive ornamentale. Sunt adevărate monumente arhitecturale şi reflectă importanţa bisericii în viaţa comunităţii.

Biserica din lemn de la Moncalieri a fost construită bucată cu bucată în Transilvania, apoi dezmembrată și reasamblată la destinație, la intrarea în Moncalieri, la câteva zeci de metri de la intersecția Maroncelli, lângă Torino.

Biserica românească de lemn din Moncalieri – Italia. Foto: Mihai Bursuc

Banii necesari construcției provin dintr-un împrumut bancar, cerut de părintele Marius Floricu, preotul paroh care a avut ideea și care apoi a lucrat cot la cot cu muncitorii de pe șantier. Alături de soția sa, Maria Cristina Floricu, ajutat de enoriași, sprijinit și împreună cu românii din zonă, a creat la Moncalieri un loc unic pentru sufletele credincioșilor ortodocși, loc de peregrinare și rugăciune pentru cei care vor să se simtă pentru câteva ore cât ține slujba, ca acasă, în România.

Biserica românească din lemn din Moncalieri – Italia. Foto: Mihai Bursuc

Părintele Marius Floricu, în vârstă de 51 de ani, a sosit în Italia în anul 1992 împreună cu părintele Lucian Roșu, iar biserica din lemn pe care și-a dorit mult să o construiască a luat formă abia în anul 2014. Hramul parohiei este „Cei 40 de mucenici de la Sevastia” sărbătoriți în fiecare an la 9 martie.

Biserica românească de lemn din Moncalieri – Italia. Foto: Mihai Bursuc

Peste tot la români, în toate târgurile și așezămintele monahale, primele lăcașe de cult au fost ridicate mai mult sau mai puțin din lemn. Marile catedrale, biserici, mănăstiri, vechile noastre vetre de spiritualitate și cultură, au mai toate o bisericuță de lemn la începutul destinului lor. Această întâietate a lemnului în arhitectura noastră sacrală se datorează atât bogăției naturale, în codrii altădată nesfârșiți, cât și unei puternice tradiții în arta lemnarilor. Tradiție dusă mai departe, peste mări și țări de români precum părintele Marius Floricu de la Moncalieri.

 
 
Formația Ritmix din Torino