Tot mai mulți români au luat calea străinătății în ultimele decenii. Și nu numai adulții pleacă ci își iau cu ei acum și copiii. Dacă la începutul anilor ’90 și chiar mai târziu, în anii 2000, părinții își lăsau fii în grija bunicilor sau a altor rude, în ultimii ani, legislația europeană și inclusiv cea română, le-a înlesnit emigranților facilitarea transferului minorilor în străinătate. Și numărul copiilor cu cetățenie română dar născuți într-un stat străin a crescut de la an la an. Familii tinere, oameni buni de muncă, au ales un alt loc, o altă țară, unde să își nască pruncii.
Ce viitor își doresc acești oameni pentru copiii lor după ce au experimentat un alt stil de viață, de educație, de mentalitate? Se vor întoarce cândva pe plaiurile strămoșești? În urma unui mic sondaj efectuat de publicația noastră pe pagina Facebook, am constatat că părerile sunt împărțite. Chiar dacă mulți dintre românii aflați peste hotare văd un viitor pentru copiii lor în străinătate, un procent destul de mare dintre cei care au răspuns sondajului și-ar dori ca fiii lor să se întoarcă sau să rămână în România:
Florin și Gabriela din Germania – „Noi locuim în Germania acum și ne-ar plăcea să rămânem aici toată viața dar nu suntem hotărâți. Pentru copil ne dorim tot ce e mai bun, de aceea ne chinuim să realizăm ceva, de aceea ne-am decis să ne terminăm casa în România iar aici, în Germania, în doi, trei ani maxim să ne cumpărăm un apartament în rate pentru fată. Apoi, ea va hotărî unde să trăiască și să locuiască, aici, în străinătate sau în România. Noi îi vom oferi un loc și în Germania, și în țară.”
Elena Alina din Spania – „În primul rând să-mi crească sănătoși, apoi, viitorul lor este în Spania. Acasă, din păcate, nu-i traiul ce îl vreau pentru copiii mei.”
Elena Teodora din Marea Britanie – „Noi ne-am stabilit în străinătate, în Anglia, și aici mi-aș dori să rămână și ele, să studieze, să își întemeieze familii. Vom vedea ce planuri are viața cu noi!”
Ana din Statele Unite – „Eu mi-aș dori să fie totuși aproape de noi, părinții. Am locuit în State 4 ani, apoi în România 3 ani și acum în State iarăși de un an. La vară ne întoarcem și am să îl înscriu pe băiat în clasa a doua în țară și pe fetiță la creșă. E greu să ne împărțim între două lumi, am vrea ca pruncii noștri să se bucure de bunici și de toți ceilalți membri ai familiei. Eu cred că poate să le fie bine și în țară… ”
Vasile din Italia – „România se îndreaptă într-o direcție greșită și numai românii sunt de vină pentru asta, au lăsat să ajungă la putere o gașcă de hoți și trădători de țară!
Copilul meu cred că mai bine ar crește în Italia, nu e perfect sistemul nici aici, dar este de o sută de ori mai bun ca în România. În anul 2018 jumătate din școlile românești nu au autorizație de funcționare, vreo 30-40% au wc-ul în curte încă, fără apă curentă, mulți profesori nu au o pregătire profesională de calitate, au studii la tot felul de universități particulare unde au luat examenele cu șpagă și pile, copiii sunt discriminați pentru că sunt favorizați cei cu bani mulți.
Aici, în Italia, părinții fac voluntariat pentru școli, profesorii nu acceptă cadouri, școlile au toate condițiile pentru a oferi un învățământ de calitate.”
Gianina din Franța – „Eu sper să fie sănătos și sper să îi placă să învețe. Creșa și grădinița o face în Franța și sper că și școala o va face aici. Deocamdată ne-am stabilit aici, dar pentru viitor, mai vedem, nu suntem hotărâți.”
Georgiana Alexandra din Hârlău, România – „Doresc fetiței mele tot ce e mai bun în viață.
Pentru viitorul ei, aleg România!”
Imaginea reprezentativă a articolului: Ștefan Sandu
