Despre cum suntem văzuți în străinătate de către locuitorii țărilor care ne găzduiesc se vorbește mult și se știe: buni la muncile umile pe care străinii refuză din snobism să le mai facă sau doar pentru comoditate, cu multe prostituate, violatori și mulți hoți printre noi. Dar este adevărat oare sau e doar o propagandă pusă în scenă de mass-media și de politicieni? Asta gândesc cu adevărat străinii despre noi?
Am vorbit cu italieni care, într-un mod sau altul, au contacte cu membri ai comunității românești din Italia, italieni care cunosc bine românii și România și cărora le-am cerut opinia sinceră și obiectivă despre noi, cei din Peninsulă, despre cum ne integrăm, despre ce avem și ce ne lipsește pentru a putea fi acceptați în societatea italiană și despre prima impresie pe care au avut-o când au călătorit în țara noastră.
Pentru că integrarea înseamnă colaborare, interacțiune, conviețuire, iar mulți dintre noi am putea învăța cum se fac aceste lucruri cunoscând opiniile celor născuți și crescuți pe aceste meleaguri.
Roberta Villa – Bergamo, funcționar
Românii de aici, din Italia, cred că s-au integrat foarte bine printre noi ba chiar îmi dau impresia că se simt bine în țara noastră. Din păcate, însă, sunt mulți italieni cu prejudecăți și concepții greșite despre ei. RomânIi i-am cunoscut personal ca fiind persoane foarte sociabile, se împrietenesc repede cu oricine și apreciez că mulți dintre ei au o vastă cultură generală. Ce nu-mi place la români este că mi se par uneori un pic îngâmfați, prea plini de ei și un pic supărăcioși.
În România am fost cu mulți ani în urmă, era în anul 1992 și am rămas șocată de întunericul ce domnea pe străzi, de câinii vagabonzi care erau peste tot unde te duceai, de toaletele publice vechi și neîngrijite, de toată sărăcia care domnea în țară. În schimb, am rămas plăcut surprinsă de oamenii României, mereu disponibili, deschiși și prietenoși. Și natura mi-a plăcut în România, este multă natură necontaminată acolo! Consider că România suferă multe schimbări drastice în această perioadă, anumite aspecte se dezvoltă mult mai repede decât ar fi normal și se distrug acolo tradiții și obiceiuri populare care mi-au plăcut tare mult atunci când am fost. Bine, de luat în seamă că părerile mele ar putea fi influențate de faptul că sunt căsătorită cu un român de ani buni.
Giancarlo Germani – Roma, avocat
Românii se integrează da, dar sunt nevoiți să o facă singuri, nu sunt ajutați de către autoritățile române și au dificultăți pentru că sunt rău sfătuiți de către unii: mass-media, partide politice, asociații românești. Toți aceștia se tem că, odată ce sunt bine integrați în societatea italiană, românii devin mai „occidentali” și, prin urmare, mai greu de controlat și manipulat. Astfel, ei îi „ajută” să nu se integreze transmițându-le mesaje greșite.
Prin colaborarea cu italienii și instituții italiene, asociații, sindicate, partide, onlus, municipalități etc., românii vor găsi căile potrivite de a se integra în societatea italiană din care oricum, fac parte. Dacă vor rămâne izolați și închiși în comunitatea lor, nu vor putea să se integreze niciodată în adevăratul sens al cuvântului, pentru că ei nu cunosc mecanismele reale care servesc pentru a se integra cu adevărat în Italia, mecanisme care se opun adesea dinamicii românești. Este nevoie de colaborare între persoane și instituții, române și italiene, asta înseamnă integrare!
Apreciez modul de a fi al românilor, sunt serioși, muncitori, cu spiritul sacrificiului, sunt oameni care știu să își exprime bucuria de a trăi, sunt un popor minunat!
În relația cu italienii trebuie să schimbe abordarea atitudinilor, trebuie să înțeleagă că aici lucrurile funcționează altfel decât în România, dacă trăiesc aici conform zicătorii românești „capul plecat, sabia nu-l taie” sau „mai bine tac și nu mă bag”, nu se vor bucura niciodată de posibilitățile pe care le oferă traiul într-o țară occidentală. Pentru că aici comunismul a dispărut de mult timp, ajutorul îl poți avea numai dacă participi și ești activ, nu dacă rămâi pasiv și aștepți să-ți pună cineva în traistă.
Am fost în România pentru prima dată în anul 1997 și părea că m-am întors în timp, în Italia anilor ’70! Totul mi-a plăcut în România, mai puțin politicienii care sunt aproape mai răi decât ai noștri, ceea ce credeam că ar fi fost imposibil! M-au întristat în schimb câmpurile goale, bătrânii, copiii abandonați și lăsați de izbeliște.
Românii din străinătate, diaspora, este un partener socio-politic imens, care în schimb este minimizat în România, astfel încât populația să nu înțeleagă cumva că numai sirienii se confruntă cu o emigrare mai mare decât a românilor! Doar că România nu se află în război ca Siria…
Renato Marcialis – Milano, fotograf profesionist
Despre români? Da, se vorbește mult și am posibilitatea să-i cunosc îndeaproape aș spune, având în vedere că logodnica mea este româncă. Buni și răi, ca peste tot în lume, nimic mai mult. Ceea ce apreciez mult la ei este atașamentul față de tradițiile populare care la noi, la italieni, a cam dispărut în ultimii ani. Și-apoi un lucru pe care l-am invidiat enorm a fost unitatea poporului român din iarna trecută, când au ieșit în stradă și și-au strigat năduful împotriva idioțiilor pe care guvernul le aprobase.
Au demonstrat solidaritate și unitate iar în aceste timpuri e greu să mai găsești așa ceva la un popor.
Lucrul pe care nu-l împărtășesc, ca un bun gastronom ce sunt, este că pun prea multă smântână în bucatele românești, dealtfel deosebit de gustoase și elaborate!
Am fost în România, am fost la Satu-Mare și mi se părea că sunt nici mai mult, nici mai puțin, într-un oraș italian. Am cunoscut acolo, dar și aici, în Italia, români deosebiți, oameni muncitori, responsabili, serioși, bine pregătiți intelectual. Se vorbește mult în Italia despre femeia română dacă ați observat iar eu, eu ce să zic, sunt femei deosebite și minunate dacă toate româncele sunt mame iubitoare, sunt fidele, drăgăstoase și mereu atente cu bărbații lor cum este logodnica mea. Din Satu-Mare!
Cam asta e! Fiecare țară, fiecare etnie are bun și rău. Probabil, eu am ales din România doar binele!
Emanuele Latagliata – Roma, antreprenor
Cei mai mulți români din Italia sunt integrați, au mai rămas cei frustrați, așa cum îi numesc eu, adică unii președinții de asociații românești care nu ajută cu nimic comunitatea ba chiar încearcă să creeze tulburări între români. Pentru că aceste asociații nu fac nimic pentru români, nu îi ajută, nu-i reprezintă în nici un fel și niciunde, sunt „nullafacenti”, se spune aici, în Italia. Românii trebuie să se ajute singuri, dar nu se pot izola de societatea italiană, nu pot fi „fiecare pentru el” cum doresc unii, dacă vor să se integreze cu adevărat.
Românii sunt un popor demn de apreciere, fac totul cu sacrificiu, cu dragoste și dăruire de sine și cred că italienii îi apreciază pe români pentru calitățile acestea, așa cum o fac și eu. N-am văzut pe nimeni să mănânce copii pe stradă în România când am fost acolo pentru prima dată, în interes de serviciu. Glumesc, bineînțeles… A fost o plăcere să descopăr această țară și de 10 ani mă întorc deseori cu drag ori de câte ori am posibilitatea. Doar un singur lucru nu mi-a plăcut acolo și îl condamn: „șpaga”!
Cunosc România bine și cunosc mulți români, de la președintele țării până la portarul de la instituția în care lucrez la Roma și sunt persone care merită tot respectul meu!
Ba chiar am și un român care mi-a devenit frate de suflet, este Dan Diaconescu care a stat în închisoare iar eu nu i-am întors spatele la greu așa cum au făcut mulți români chiar și de pe aici, de la Roma, care pe vremuri făceau rând la el pentru a căpăta ceva fonduri pentru interesele lor pur personale.
Ce au nevoie românii din Italia pentru a se integra? Au nevoie de sprijin și ajutor din partea autorităților române, de informații reale, concrete și obiective. Dacă te uiți pe site-ul Ambasadei române la Roma, sunt 109 asociații românești în Italia dar eu știu că vreo 23 nu mai există deja. Ce fel de informații transmit în acest fel? Și-ar trebui să se pună capăt activităților unor președinți de asociații necinstiți, care au aceste asociații numai pentru interesele lor nu și ale oamenilor și care cu proiectele înaintate ministerului fac afaceri, nu opere de integrare!
Marco Crocitta – Reggio Calabria, avocat
Cred că românii care trăiesc în Italia sunt pe deplin integrați în societatea nostră, chiar dacă mai există unele condiții de marginalizare legate de condițiile economice și gradul de școlarizare al unora dintre ei. Ca avocat m-am luptat adesea cu tot sufletul pentru a îmbunătăți procesul de integrare al românilor aici, în Italia și nu a fost dificil dacă se contribue la acest proces cu dragoste și cu deplina conștientizare a resurselor implicate.
Pot să spun cu sinceritate că românii sunt un popor foarte generos, cald și primitor, format în mare parte din oameni respectabili și educați dar ceea ce apreciez cel mai mult este simplitatea românilor, pe care o consider cea mai sublimă formă de frumusețe! Românul excelează în simplitatea și educația sa, pune suflet în tot ceea ce face, este recunoscător și bun prieten, își onorează mereu prietenia față de ceilalți cu gesturi cotidiene și concrete.
Admir femeile românce, sunt ființe minunate, partenere perfecte în orice situație!
Faptul estetic este incontestabil, însă femeia română ascunde calități mult mai profunde: sacrificiul, capacitatea de analiză și de reflecție, o mare logică în gândire și o bună doză de înțelepciune.
Mulți se întreabă ce ar trebui să schimbe românii pentru a-și îmbunătăți relațiile cu italienii, dar eu le spun prietenilor români că nu trebuie schimbat nimic ci să rămână întotdeauna așa cum sunt, să fie întotdeauna ei înșiși!
În opinia mea, adevărata problemă este că în Italia există adesea atitudini discriminatorii față de străini ceea ce duce în mod inevitabil la incidente rasiste în cele mai exasperate contexte. Presa italiană pune în evidență de cele mai multe ori crimele și atrocitățile făcute de români dar neglijează sau ignoră total violențele și nedreptățile subite de aceștia. Da, sunt și cetățeni români care refuză să se integreze și comit nelegiuiri dar ar putea fi ajutați, nu puși pe eșafodul judecății publice, oricine își poate îmbunătăți comportamentul dacă este ajutat!
Am fost în România de mai multe ori și m-am îndrăgostit de țara asta, iar motivele sunt multe. Îmi place totul în România, de la oameni la bunele bucate care se gătesc acolo.
Pentru mine România este cel mai frumos loc din lume!
