Aproximativ 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola din Iaşi în 2017 sunt femei care au lucrat în Italia, afirmă dr. Petronela Nechita, medic specialist psihiatru în cadrul unităţii sanitare, care atrage atenţia că stresul generat de necunoaşterea limbii, nesiguranţa serviciului şi a unei locuinţe stabile, singurătatea şi dorul de familie pot duce la tulburări ce necesită tratament de specialitate.
„În anul 2017, aproape 5% dintre pacientele internate la Institutul Socola s-au întors din Italia cu simptome psihiatrice ce au necesitat tratament de specialitate. Italia este una dintre destinaţiile preferate de româncele plecate la muncă după 1989, iar serviciul lor a implicat de cele mai multe ori îngrijirea bătrânilor cu tulburări neurologice şi psihice, activitate care în mod normal necesită o pregătire de specialitate. Îngrijirea acestor bătrâni implică multe ore de muncă şi chiar supraveghere permanentă în cazurile celor imobilizaţi la pat. Multe dintre femeile plecate în străinătate nu au un program clar de muncă, nu au contract de muncă. Toate aceste condiţii, în timp, generează surmenaj şi suprasolicitare. Fiecare individ aparţine unui mediu socio-cultural cu care se identifică, iar trecerea la un alt mediu poate conduce la dificultăţi serioase de adaptare”, a relatat medicul, pentru AGERPRES.
Medicul susţine că „fenomenul” este în creştere şi, din nefericire, multe femei, după ce urmează o perioadă de tratament, se reîntorc în Italia, în acelaşi mediu şi condiţii de muncă.
„Acest fenomen nu este considerat o patologie, nu a fost introdus ca diagnostic în tratatele de specialitate. Sindromul Italia nu este un sindrom depresiv, el reprezintă un fenomen medico-social ce include pacienta cu tulburări psihice şi familia acesteia rămasă în România. Fenomenul poate îngloba familia extinsă a pacientei. Dacă în România familia nu primeşte sprijin complex şi dacă în Italia condiţiile de muncă nu sunt corespunzătoare, se va putea vorbi în viitorul nu prea îndepărtat despre Sindromul Italia ca patologie, şi nu ca fenomen medico-social”, concluzionează dr. Petronela Nechita.
