Nu, nu a fost „mitingul diasporei”, așa cum a fost repejor catalogat tocmai pentru a divide și a-l dezice de o eventuală acțiune de alăturare a societății civile din țară, a fost al românilor din România și de pretutindeni, al românilor care s-au săturat de ipocrizia de la cel mai înalt nivel administrativ al țării, al celor care, ca și mine, recunosc cum politicienii schingiuesc legea, dreptatea din România, numai pentru a se salva ei și hoarda lor de infractori de la pușcărie.
A fost mitingul celor care avem în țară fii, părinți, nepoți, frați și surori, al celor care ne vom întoarce să ne odihnim oasele la bătrânețe după ani trudiți de muncă în străinătate, timp în care vom cheltui în România pensia pentru care statul român nu a făcut nimic să ne-o asigure ci o vom duce, odată cu noi, din afară. Celor veniți de peste hotare li s-au alăturat românii din țară și s-a demonstrat că oamenii nu mai pot fi manipulați ușor, că pot fi uniți iar unirea lor sperie, face ca jilțul celor de la putere să le tremure sub fund. Atât de tare încât și-au trimis armatele să reprime acțiunea, fără să țină cont că în Piață erau familii cu copii, erau bătrâni sau oameni invalizi. Nimeni nu a avertizat că se vor folosi gaze lacrimogene, spray-uri iritante și fumigene, să aibă lumea timp să se protejeze, am simțit deodată un miros puternic de cauciuc ars care ne înfunda căile respiratorii, ochii lăcrimau puternic iar când trăgeai aer parcă aveai mii de ace în nas. O senzație de sufocare care te făcea să te îndepărtezi în fugă. Dar despre violențe s-a scris și s-a văzut mult, mai puțin s-a comentat despre ceea ce a fost frumos la miting.
Președinta Psd Diaspora spunea într-un comunicat că „acest miting nu este al diasporei, au fost abia 2000 de persoane venite din străinătate”. Fals! Nu știu după ce statistici s-a făcut estimarea respectivă dar eu am stat două zile în Piață, pe 9 și pe 10 august. M-am plimbat printre oameni și am vorbit cu foarte mulți dintre ei și am văzut români veniți din toate colțurile lumii, mulți, foarte mulți!
„Vrem o Românie curată”
În seara zilei de 9 august, l-am întâlnit pe Adrian împreună cu grupul de la Bilbao, din Spania. Adrian are doar 19 ani, este plecat de mic în străinătate cu părinții care peste doi ani se vor întoarce definitiv în România. Erau acolo deja și un grup de tineri români din Norvegia, o pereche venită din Anglia, și-am mai stat de vorbă cu o familie de români stabiliți în Germania care veniseră cu fiii lor, adolescenți. Copiii vorbeau în limba germană, erau născuți în străinătate dar aveau tricolorul românesc pe umeri. „Am venit pentru că vrem să trăiască și copiii români așa cum trăim noi acolo, în Germania.” Tot pe 9 august seara, a sosit grupul românilor din Chicago, din Statele Unite. Printre ei, un tată plecat de mai bine de 20 de ani din țară și fiul său, născut peste ocean. S-au așezat jos, au scos din rucsaci bannerele pe care scria „Vrem o Românie curată!” și au început să și le pregătească pentru a doua zi. Un episod care m-a impresionat în acel moment a fost cel în care un jandarm care controla și supravegea perimetrul în care ne aflam, a venit la noi și i-a dat o mână de ajutor românului venit din America, apoi s-au pus la vorbă judecând sistemul politic actual de la putere, din România. Jandarmul nu mai era jandarm, era un simplu cetățean român, ca și noi!
Întrebarea principală înainte de toate era: „Tu de unde vii?”
Am cunoscut mulți oameni, se stătea cot la cot, umăr lângă umăr cu români din toată Europa dar și din America și Australia, în puține minute se legau prietenii și se comunica ușor doar cu un zâmbet, oamenii erau dispuși la interacțiune, toate gesturile erau făcute în respect pentru cel care stătea alături de tine. Pe 10 august eram mulți, foarte mulți adunați în Piața Victoriei și pe străzile adiacente, o mulțime de oameni unde puteai vedea steaguri din multe state ale lumii și puteai auzi vorbindu-se în multe alte limbi decât cea română.
Un domn politic susținea la postul de televiziune „Antena 3” că ar fi fost prezente la miting „forțe oculte” care nu vorbeau româna. Poate era familia de olandezi venită împreună cu fetița lor, mama de origine olandeză iar tatăl român, poate era perechea de tineri veniți din Danemarca în care ea era româncă și el danez. Poare erau tinerii din Anglia care vorbeau engleza între ei chiar dacă erau originari din județul Neamț și mi-au spus că era primul protest la care participau, că și-au dat seama în sfârșit de importanța manifestării nemulțumirilor lor și mi-au promis că data viitoare vor merge la vot. Poate „forțe oculte care vorbeau limbi străine” era și îngrijitoarea din Spania pe care am auzit-o vorbind la telefon în spaniolă și care mi-a spus că își vede copilul o dată la șase luni. Poate de ei, poate de noi, poate de toți cei care vorbim și o altă limbă decât cea română se tem mai mari hoți ai României!
Trădați, îngenuncheați, gazați, de cei care ar fi trebuit să ne protejeze
S-a manifestat pașnic, s-a cântat, s-au strigat lozinci anti-guvernamentale, s-au fluturat steagurile României și ale țărilor de adopție din care se întorceau românii, ăsta a fost mitingul de la 10 august. Că am fost manipulați sau nu, se va demonstra mai târziu, că s-a vrut folosirea acestui eveniment în folosul unor forțe politice, rămâne de verificat, că grupuri de instigatori și diversioniști au creat momente de violență, este deja un aspect constatat pe pielea noastră, a multora, a celor care am înghițit acele gaze nenorocite care ne-au otrăvit nu doar căile respiratorii ci și sufletul! Ne-am simțit umiliți, îngenuncheați, goniți de o gașcă de politicieni cu dosare penale care au pus mâna pe putere în România. Erau acolo, copii, bătrâni, oameni invalizi, erau români din țară și de peste tot din lume. Se putea sfârși dramatic pentru mulți dintre ei iar cuiva, acolo sus, nu i-a păsat nici cât negru sub unghie de acest lucru!
Scuturile imponente ale jandarmilor, uniformele cu zale de fier pe care le aveau pe ei militarii, căștile robuste în dosul cărora se protejau de o mulțime venită să protesteze cu mâinile goale, pe moment, în naivitatea mea mi-au transmis o senzație de siguranță, gândeam că dacă stau în preajma lor nu mi se putea întâmpla nimic rău, că ei m-ar fi apărat, dar greșeam amarnic. „Pleacă de lângă ei, îndepărtează-te” mi-au spus de-acasă, prin telefon și bine am făcut! Pentru că cei despre care am învățat că apără poporul am văzut cum au făcut zid de protecție în jurul unui grup de politicieni pe care țara nu-i vrea la putere. Eu am primit de la jandarmi în dosul cărora căutam siguranță, gaze lacrimogene și substanțe iritante. Și în mână aveam doar aparatul de fotografiat iar lângă mine erau mamele copiilor plecați departe, peste hotare și care le trimit bani să-și cumpere medicamente, că din pensie le ajunge doar să-și mai ia câte-o pastilă, la bucată.
Demonstrație de unitate și solidaritate
Nu știu pentru ceilalți, dar mitingul din București, de la 10 august, pentru noi, cei care am fost acolo, va rămâne ca o demonstrație de unitate, în primul rând. Pentru un crez, o cauză, un obiectiv, un drept democratic. N-am dat cu parul, n-am ieșit cu furci și topoare, ne-am dus acolo cu tot ceea ce avem mai frumos în noi: principiile noastre, încrederea în democrație, cu doleanțele, dorințele pentru o „Românie curată” așa cum sintetizau prietenii din America. Ne-am luat cu noi copiii, pentru că mulți copii români suferă din cauza sistemului sanitar din România, unde intră cu o boală și ies cu trei și care îi afectează mai mult decât participarea la un protest care se voia și se aștepta să fie pașnic. I-am luat pentru că implicarea civică într-o societate democratică se învață din fașă. Noi, am învățat-o acum, dar dacă vrem „o Românie ca afară” așa cum scria pe tricourile a doi români veniți din Suedia, trebuie să ne implicăm, să ne unim și s-a demonstrat că se poate!
Se zbate țara în sărăcie și mizerie iar bunăstarea nu va veni de la un moment la altul, va dura ani, decenii poate, să se construiască o democrație reală și un sistem în care românii să trăiască decent în țara lor dar, după 10 august al anului 2018, an în care se sărbătoresc 100 de ani de unitate, am convingerea că suntem pe drumul cel bun. Pentru că mulți, foarte mulți tineri au participat la aceste mișcări de stradă, iar mulți dintre ei sunt mai cinstiți decât Liviu Dragnea și mai inteligenți decât Viorica Dăncilă. În ei, în acești tineri stă toată speranța noastră!
