O tragedie care s-ar fi putut evita. 3 femei decedate, 6 răniți grav și alte zeci de persoane cu traume ușoare. Apoi, acestora, li se alătură cei care vor trebui să trăiască cu spaima, cu frica de a se mai urca vreodată într-un tren. Vor trăi cu amintirea țipetelor disperate de ajutor ale victimelor prinse sub fiarele acelui tren în care se suiau în fiecare dimineață pentru a merge la serviciu, pentru a-și începe ziua în modul cel mai normal de pe pământ. Acum, diminețile lor vor fi cu totul altfel, cel puțin pentru o perioadă să se urce într-un tren vor avea nevoie de curaj.
Despre curaj, prezență de spirit, despre momentul incidentului, povestește românul Ciprian Ryan, pentru cei de la publicația Il Giorno:
În vârstă de 41 de ani, originar din București, România, de la Treviglio, Ciprian Ryan s-a urcat ieri dimineață în trenul care mergea la Milano unde lucrează ca funcționar. Dintr-o dată, a simțit că zboară de pe scaun, aruncat grămadă între alți pasageri ai acelui tren blestemat. În acele momente de panică generală, Ciprian a încercat cu disperare să-i ajute pe cei din jurul său dar în special pe o femeie. Care din nefericire s-a dovedit a fi una dintre victimele teribilului incident.
„Tocmai trecusem de stația de la Pioltello, eram în cel de-al treilea vagon, cel care s-a desprins de restul trenului și a fost distrus. Am auzit deodată un zgomot puternic, pe fereastră vedeam cum săreau pietrele de pe terasament, apoi vagonul a ieșit de pe șine și a început să alunece în jos. La un moment dat am văzut cum îi zburau roțile” povestește Ciprian clipele în care s-a produs incidentul.
„Am auzit o lovitură puternică, apoi mult fum și praf care se ridicau. Pietrele loveau continuu, ferestrele, totul era întunecat în jurul nostru, făceam lumină cu telefoanele. O fată a fost aruncată pe acoperișul vagonului. Numai când a apărut soarele am realizat ce s-a întâmplat cu adevărat.
Pasagerii țipau cu disperare, unii își căutau membri ai familiei sau prietenii. Auzeam strigându-se Anna, Pierangela, numele celor care rămăseseră blocați în vagon care nu puteau ieși din cauză că ușile erau închise. Cineva a luat niște pietre și a început să spargă ferestrele pentru a-i scoate pe răniți. Am încercat și eu.
Și ai reușit?
„Nu, a fost o femeie, una dintre victime. Am încercat să o scot afară, era blocată și părea că era leșinată. I-am spus ‘ridică-te, ridică-te’, dar a rămas blocată. M-am dus să chem ajutor. Le strigam ‘feriți-vă de fire’, erau firele de curent care atârnau peste tot. Din interiorul trenului se auzea ‘ajutor, te implor’, apoi am început să tragem de uși pentru a le deschide.
În apropierea mea existau cel puțin o sută de oameni întinși pe jos, încă îmi răsună în urechi strigătele de ajutor și gemetele lor de durere. Apoi au sosit și niște rude. Era un bărbat care își căuta soția în tren, nu putea să o contacteze la telefon, așa că a ajuns acolo în mașină. Îi striga numele. Mi-a fost frică, poate că era soțul femeii pe care am încercat să o salvez și nu am reușit.
Apoi au sosit ajutoarele, era plin de ambulanțe, elicoptere, ne-au dus la sălile de gimnastică unde ne-au controlat pe toți din punct de vedere medical. Au fost foarte bine organizați, ne-au dat inclusiv alimente și băuturi calde. Au rămas cu noi până la sfârșit. Apoi autobuzele ne-au adus înapoi la Milano sau Treviglio. Și a fost sfârșitul unui coșmar.”
Video-ul făcut de Ciprian cu telefonul în momentul următor incidentului îl puteți urmări aici.
Accidentul feroviar de la Milano a avut loc ieri dimineață, 25 ianuarie 2018, la ora 6.57, accident în care și-au pierdut viața trei femei de cetățenie italiană și zeci de persoane au fost rănite.
Articolul în limba italiană, îl puteți citi aici.
