O anchetă făcută de The Observer și citată de The Guardian prezintă un reportaj cutremurător în sudul Italiei, unde aproximativ 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc în condiții de sclavie, fiind bătute și exploate sexual de angajatorii lor.
The Observer prezintă cazul Nicoletei Bolos, o româncă exploatată de aproape trei ani în Italia.
„În fiecare noapte, de aproape trei ani, Nicoleta stă aproape trează pe o saltea murdară într-o încăpere din provincia siciliană Ragusa, așteptând să audă pași în fața ușii. Pe măsură ce orele trec, ea se pregătește pentru momentul în care ușa se va deschide. Singurul lucru de care se teme mai mult decât sunetul fermierului la ușă este amenințarea că își va pierde slujba. Așa că a îndurat fiecare noapte de viol și bătăi, în timp ce soțul ei bea până își pierdea cunoștința.” Așa începe reportajul celor de la The Observer despre drama femeilor care sunt exploatate în sudul Italiei.
„De unde vin eu, din Moldova românească, nimeni nu are un loc de muncă”, spune Nicoleta Bolos, în timp ce o alăptează pe fiica sa în vârstă de cinci luni, într-un depozit întunecat, care acum îi este casa, de la o fermă din provincia Ragusa. „Salariul mediu în România este de 200 de euro pe lună. Aici poți face mult mai mult, chiar dacă trebuie să suferi”, spune femeia.
„Prima dată, soțul meu a fost cel care mi-a spus că trebuie să fac asta. Proprietarul fermei unde am fost angajați voia să se culce cu mine, iar dacă refuzam nu ne mai plătea și ne dădea afară”, a mai spus Nicoleta Bolos.
„Am crezut că a înnebunit, însă când am refuzat, m-a bătut. Așa că a trebuit să fac tot ce spunea șeful nostru să fac – era singura modalitate în care ne puteam păstra locurile de muncă. Când angajatorul a venit, m-a amenințat cu o armă. A spus că dacă mă mișc, o să mă împuște în cap”, a continuat românca.
În perioada petrecută la fermă, românca a povestit că angajații au stat în condiții mizere și au fost hrăniți cu mâncare pentru pisici. Noaptea, Nicoleta și alte românce erau adesea violate și abuzate.
„Când am venit aici, am crezut că este o muncă dificilă, însă decentă, într-o altă țară europeană. Am sfârșit prin a fi sclave”, mai spune femeia.
Nicoleta Bolos spune că a decis să-și facă publică povestea, într-o încercare de a face dreptate atât pentru ea, cât și pentru celelalte românce care au avut parte de o soartă similară.
Românca Eliza, în vârstă de 45 de ani, a simțit că nu a avut de ales atunci când șeful ei a împins-o într-o magazie, în prima ei zi de muncă.
„Am încercat să fug, dar mi-a spus clar că, dacă nu fac acest lucru, va trebui să plec. Au fost luni de zile în care nu am avut de muncă, așa că dacă voiam să stau în Italia, trebuia să accept asta”, a povestit ea.
„Am lucrat cu soţul meu în sere, iar proprietarul a vrut să se culce cu mine”, povesteşte Gloria, în vârstă de 48 de ani.
„Am refuzat şi m-a concediat. Am depus plângere la poliţie, dar de atunci nu îmi mai găsesc de muncă. Ceilalţi proprietari de ferme ştiu că am mers la poliţie şi nu vor să mai lucrez pentru ei”, a adăugat ea.
Organizația italiană pentru drepturile migranţilor Proxyma Association estimează că mai mult de jumătate dintre româncele care lucrează în serele din sudul Italiei sunt obligate să întreţină relaţii sexuale cu angajatorii lor. Aproape toate lucrează în condiţii de muncă forţată şi exploatare severă. Mai precis, până la 7.500 de femei, majoritatea românce, trăiesc în condiții de sclavie, în regiunea Ragusa.
Creşterea enormă a româncelor care fac avort în Sicilia este alarmantă pentru medici şi organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului. Potrivit Proxyma, deşi româncele reprezintă 4% din femeile din provincia Ragusa, ele fac 20% dintre avorturi. Ausilia Cosentini, coordonatoarea unui proiect care le oferă asistență româncelor, spune că de multe ori femeile vin însoțite de angajatorii lor.
Condițiile de muncă sunt foarte periculoase, în unele cazuri. O tânără română însărcinată a povestit că s-a îmbolnăvit după ce a fost nevoită să lucreze cu substanțe chimice, fără să poarte haine de protecție și a fost nevoită să avorteze la 5 luni.
„Aceste femei lucrează ca sclave pe câmp şi ştim că sunt şantajate să întreţină relaţii sexuale cu proprietarii fermelor şi serelor, din cauza subjugării lor psihologice”, a explicat comandantul de Carabinieri din Sicilia, Guido Volpe. „Nu este uşor să investighezi sau să opreşti acest lucru, pentru că femeilor le este, în majoritatea cazurilor, prea frică să vorbească”, a adăugat el.
Procurorul Valentina Botti lucrează la mai multe dosare privind agresiunile sexuale și exploatarea prin muncă împotriva fermierilor. Aceasta afirmă că abuzurile la care sunt supuse româncele reprezintă un „fenomen extrem de grav”.
„Vorbim despre un număr de mii de femei românce victime ale unor abuzuri grave. Foarte puţine femei își mărturisesc poveștile, însă. Cele mai multe dintre ele acceptă abuzul ca pe un sacrificiu personal pe care trebuie să îl facă, dacă vor să îşi păstreze locurile de muncă. Implicaţiile pierderii locurilor de muncă pentru multe dintre ele sunt devastatoare”, a afirmat Valentina Botti.
Jurnaliştii de la The Observer au discutat cu 10 românce care lucrează la ferme din Ragusa.
Toate au vorbit despre agresiuni sexuale şi exploatare, inclusiv despre cum munceau câte 12 ore pe zi, în căldură extremă, fără apă, fără a fi plătite. Ele sunt obligate să trăiască în condiţii degradante şi insalubre, în clădiri izolate.
Profesoara Alessandra Sciurba, de la Universitatea Palermo, este coautor al unui raport, publicat în 2015, care documentează abuzurile cu care se confruntă româncele în Sicilia. Sciurba spune că, în ultima perioadă, condițiile s-au deteriorat și mai mult.
„Femeile ne spun că sunt nevoite să migreze pentru a se asigura că nu vor trăi în sărăcie completă în România copiii lor, dar că ele însele sunt obligate să suporte conditii îngrozitoare și abuzuri drept consecință”, spune profesoara.
„Nu există alte locuri de muncă, ne-au spus femeile, așa că, pentru a-și susține financiar familiile, au simțit că trebuie să accepte această înțelegere. Este o alegere conștientă pe care trebuie să o facă. Suntem martori la nimic mai puțin decât munca forțată și trafic de persoane, așa cum sunt ele definite de Organizația Internațională a Muncii, a ONU”.
Oportunităţile de angajare în Ragusa sunt numeroase. În ultimii ani, exporturile italiene de fructe şi legume au crescut şi au ajuns în prezent la circa 366 de milioane de euro pe an. O mare dintre ele provin din cele 5.000 de ferme din provincia Ragusa.
Agricultura italiană depinde, de mulţi ani, de migranţi. O organizaţie agricolă estimează că circa 120.000 de migranţi lucrează la fermele din sudul Italiei. Numărul româncelor care lucrează în Sicilia a crescut enorm în ultimul deceniu. Potrivit cifrelor oficiale, numai 36 de românce lucrau în provincia Ragusa în 2006. Anul acesta, numărul lor a depășit 5.000.
Potrivit legii italiene, proprietarii de ferme trebuie să le ofere angajaţilor sezonieri contracte oficiale şi un salariu zilnic de minim 56 de euro pentru ziua de muncă de opt ore. „Femeile românce sunt plătite de trei ori mai puţin decât salariul cerut de lege şi majoritatea nu au contracte legale”, afirmă un lider al sindicatului CGIL, cel mai mare din ţară, Giuseppe Scifo. Multe dintre femeile cu care au discutat jurnaliştii britanici spun că rareori sunt plătite cu mai mult de 20 de euro pe zi.
Cu toate acestea, autorităţile nu au nici motivaţie politică, nici economică să ia măsuri şi să pună capăt abuzurilor. Cu toate că sunt zeci de cazuri deschise, un singur fermier a fost condamnat până acum pentru maltratarea româncelor.
„Problema este că fermierii nu sunt bogaţi”, a spus Scifo. „Dacă proprietarii îşi plătesc muncitorii cu salariul legal, ar pierde prea mulţi bani, iar întreaga economie agricolă a provinciei va face implozie. De aceea autorităţile ignoră problema şi de accea este greu ca cineva să ia măsuri pentru a pune capăt”, a adăugat el.
