Cu picioarele rupte și abandonat în spital. Un alt român, victimă a muncii la negru!

Munca la negru, fără forme legale, este acea activitate prestată de un lucrător pentru și sub autoritatea unui angajator, persoană fizică sau juridică, fără a fi respectate prevederile legale în vigoare privind încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă.

Munca „la negru” se întâlnește în mod frecvent în construcții, prestări de servicii, comerțul organizat și neorganizat, stradal, în piețe, târguri dar și în sectoare greu accesibile cum sunt agricultura și exploatările forestiere.

Vă prezentăm mai jos, cazul unui lucrător român dezavantajat de munca fără forme legale în Italia:

Se numește Radu Laurențiu Furnică, are 29 de ani și e din județul Brașov. În luna iulie a acestui an vine în Italia unde, în localitatea Bressanone, din regiunea Bolzano, găsește de muncă la pădure, pe culmile Alpilor.

Din prima zi a căzut de acord cu patronul italian asupra orarului de lucru, a retribuției, asupra condițiilor de cazare și înregistrării imediate al unui contract de muncă. În acest scop, Laurențiu a înmânat imediat viitorului său patron buletinul de identitate în original, cu care acesta urma să meargă la autoritatea competentă INPS (Institutul național de protecție socială), pentru a demara procedurile necesare completării și semnării contractului.

În aceeași zi, Laurențiu a început munca. Grea și istovitoare. Tânăr, crescut la poalele Carpaților, nu se dădea în lături de la ce înseamnă să stai 10-11 ore din zi pe munte, cu drujba în mână, să muncești până se udă cămașa pe tine și până când simți că te lasă puterile. Îi era dragă pădurea iar cu munca era obișnuit încă de mic copil.

A trecut o zi, două, trei, din partea patronului nici un cuvânt despre contractul de muncă. La insistențele lui Laurențiu găsea mereu scuze, spunându-i că încă nu sunt gata actele și imediat ce asta se va întâmpla, îi va înapoia buletinul.

Din păcate, Laurențiu avea să înfrunte neprevăzutul în ziua de 4 august când, în timpul orarului de muncă, patronul său care era la volanul excavatorului cu care lucrau în pădure, face o manevră fără să se asigure, dă în spate și prinde sub șenilele mașinii ambele picioare ale lui Laurențiu. Doar țipetele disperate de teamă și durere ale băiatului l-au făcut să se oprească la timp, altfel, Laurențiu ar fi fost prins cu totul dedesubt, de-a lungul șenilelor excavatorului.

Au fost alertate imediat poliția și ambulanța, au chemat și elicopterul dar nu s-a găsit loc pentru aterizare, toată povestea petrecându-se la peste 2000 de metri altitudine.

După trei zile de analize, radiografii și multe calmante, picioarele lui Laurențiu, cu numeroase fracturi la nivelul gleznelor sunt puse în ghips. Patronul său l-a însoțit la spital, după care s-a făcut nevăzut!

Laurențiu a fost internat la Serviciul Urgențe, fără o asigurare medicală și fără un document de identitate! Document care l-a primit de la patron abia după alte trei săptămâni. Între timp, patronul, pe data de 8 august, deci la 4 zile de la accident, forțat de INAIL, (Institutul Naţional pentru Protecţie împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale), îi înregistrează lui Laurențiu un contract de muncă dar refuză să plătească orice cheltuială spitalicească sau de recuperare a angajatului său. Laurențiu nu a primit nici măcar banii pe perioada în care a lucrat zi de zi, 11 ore pe vârful munților, în condiții periculoase și de epuizare fizică, fără forme legale, fără nimeni și nimic care să îi protejeze drepturile de lucrător!

În cele din urmă, după ce Laurențiu a fost demis din spital și programat la dese controale medicale și la ședințe dureroase de terapie în vederea recuperării și vindecării, INAIL îi plătește 60% din concediul medical iar partea de 40% urmând să fie plătită de fostul său patron dar care refuză în continuare să își aducă minima contribuție obligatorie la situația dramatică a acestui tânăr.

Un caz de exploatare la locul de muncă, un caz al anului 2016, când omul este folosit de către alt om ca animal de muncă, fără nici un drept, fără nici o lege, fără să primească nimic în schimb!

În plus, se pare că nu este prima oară când se întâmplă acest lucru, sub conducerea acestui patron, unde a lucrat Laurențiu, înaintea sa alți 3 băieți trecând prin aceeași situație, suferind și ei un accident la locul de muncă.

”De aceea și vreau să plătească, fiindcă a mai accidentat 3 băieți înaintea mea, și tot așa, nu au fost puși în regulă. I-au trimis în țară și pa!”, ne spune cu tristețe Laurențiu.

Munca la negru poate lua mai multe forme:

Munca la negru este un fenomen care a luat amploare în țările europene, mai ales în rândul imigranților, în ultimii ani.
Pe lângă faptul că munca fără acte legale nu oferă niciun fel de protecție socială, acceptarea unui loc de muncă ilegal poate avea consecințe dintre cele mai grave, cum ar fi traficul de persoane, exploatarea până la epuizare sau, uneori, sechestrarea.

Munca la negru poate îmbrăca mai multe forme. Cea mai des întâlnită este atunci când angajatorul poate avea doar o simplă înțelegere verbală cu angajatul, fără să încheie un contract de muncă în formă scrisă.

Mai mult, munca desfășurată de un salariat poate să nu fie înregistrată contabil în întregime. În acest caz, angajatorul îi poate plăti angajatului un salariu la negru. Adică o parte din salariu este trecută în contractul de muncă și pentru aceasta se plătesc taxe și impozite, iar cealaltă parte nu figurează în documentele oficiale și nu este fiscalizată.

Un alt exemplu de muncă la negru îl reprezintă și cazul în care angajatorul încheie cu salariatul o convenție de 3 ore pe zi, însă în realitate salariatul muncește 8 sau 12 ore pe zi.

Munca la negru este și activitatea nenormată și nefiscalizată, care se desfășoară fără stat de plată legal întocmit și fără plata obligațiilor la bugetul de stat.

Cum sunt afectați cei care muncesc la negru?

Cei care muncesc la negru nu beneficiază de vechimea în muncă și în specialitate, deci nici de sporuri salariale determinate de vechime.

Persoanele care lucrează fără forme legale nu au dreptul la concediul legal de odihnă sau la alte concedii reglementate prin lege.

Mai mult decât atât, cei care muncesc la negru nu beneficiază de asigurare medicală și implicit nici de asistență medicală gratuită, medicamentație gratuită sau compensată. În același timp, aceste persoane nu se bucură de drepturile de protecție și despăgubire privind securitatea și sănătatea în muncă.

Persoanele care lucrează la negru nu beneficiază de protecție socială și le este afectată pensia. Astfel, acestea nu vor primi pensie de limită de vârstă, pensie de invaliditate sau de urmaș, nici ajutor de boală, ajutor de deces sau indemnizație de șomaj.

Munca la negru înseamnă, de asemenea, că salariatul nu are dreptul la cursuri gratuite de calificare, recalificare și reconversie profesională.

Atenție!

Nu dați patronului actele dumneavoastră de identitate în original – pașaport sau buletin. S-au înregistrat nenumărate cazuri în care lucrătorii români erau exploatați la muncă și nu puteau pleca pentru că actele de identitate erau la angajator. De asemenea, pentru situații extreme, faceți-vă copii după actele de identitate, pe care să le aveți în permanență asupra dumneavoastră.

În cazul apariției unor conflicte de muncă cetățenii români se pot adresa următoarelor instituții italiene:

  • Inspecţiei Muncii din cadrul Direcţiei Teritoriale de Muncă (Direzione Territoriale del Lavoro – Direzione Provinciale del Lavoro – Servizio Ispezione Lavoro) din zona unde îşi desfăşoară activitatea, atât direct, cât şi prin intermediul altor instituţii/organizaţii. (CAF – Patronate);
  • Carabinierii pentru Protecţia Muncii (Carabinieri per la tutela del lavoro) care îşi desfăşoară activitate pe lângă Direcţiile teritoriale de muncă;
  • Institutul Naţional de Protecţie Socială (INPS) şi Institutul Naţional de Asigurare Împotriva Accidentelor de Muncă şi Bolilor Profesionale (INAIL) – pentru verificarea îndeplinirii obligaţiilor de plată a contribuţiilor de asigurări sociale / accidente de muncă şi boli profesionale;
  • Sindicatului la care sunt afiliaţi, ai căror funcţionari, jurişti şi avocaţi îi pot consilia şi îi apăra interesele.
  • Instanţei de judecată competente.2. Lucrătorii care se confruntă cu probleme de muncă în Italia, pot solicita sprijinul următoarelor instituţii ale Statului Român:
  • Agenţia Naţională pentru Ocuparea Forţei de Muncă/Direcţia Relaţii Internaţionale, EURES şi Mediere;
  • Ambasada României în Republica Italiană – Biroul Ataşatului pe Probleme de Muncă şi Sociale. Datele de contact sunt următoarele: tel: 0039.06.806.96.326; fax 0039.06.808.49.95; email: mirela.videa@mmuncii.ro; Via Nicolo Tartaglia, nr. 36, Roma. De asemenea, pot consulta, pe site-ul Ambasadei, Ghidul lucrătorului român în Italia.

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Susține publicația noastră!