După patru ani de speranță și foarte multă răbdare, un cuplu de români stabiliți în localitatea italiană San Severino, provincia Macerata din Marche, au reușit să adopte două fetițe din țara noastră. Potrivit publicației Il Resto del Carlino, conaționalii noștri nu puteau avea copii pe cale naturală.
„Crede în șansa ta, crede din ce în ce mai mult și nu-ți pierde niciodată speranța! Mai devreme sau mai târziu, dorințele se împlinesc”, a declarat Alina.
Aceasta a fost deviza Alinei Nechifor și soțului ei în ultimii ani. Ea, infirmieră la Spitalul din San Severino, iar el, angajat al unei fabrici din Sforzacosta.
Vineri, 17 decembrie, cu exact o săptămână înainte de Ajunul Crăciunului, cei doi tineri au sosit în România pentru a adopta două fetițe superbe, în vârstă de 4 și 6 ani. Povestea lor plină de speranță și generozitate, mai ales de Crăciun, a încălzit inimile multor oameni.
„Când eu și soțul meu ne-am cunoscut, de la bun început ne-am promis unul altuia că, dacă vom avea șansa, pe lângă proprii noștri copii, ne-am dori și să adoptăm unul. Apoi viața ne-a adus pe drumul de adopție. Am înțeles că nu putem avea copii și am făcut o alegere: să nu alegem drumul procreării asistate medical”, a mai adăugat Alina.
A fost o alegere a curajului, cea care i-a determinat să pornească pe calea adopției
„Ne-a luat vreo patru ani să obținem eligibilitatea. Am avut întâlniri cu psihologi, asistenți sociali, înfățișări în instanță. Un proces lung, presărat cu blocajele inerente ale pandemiei. În cele din urmă, la data de 24 decembrie 2020, am primit de la judecător decretul de aptitudine pentru adopție și apoi, la 1 septembrie, dosarul fetelor noastre”.
Pe 21 decembrie au avut ultima audiență, care a fost o simplă formalitate. După ce s-au întâlnit cu fetițele, în glumă, cei doi părinți extrem de fericiți își spuneau că și dacă ar fi fost cu adevărat fetele lor, nu ar fi fost atât de perfecte.
Colegii Alinei i-au fost aproape chiar și în momentele de mare disperare
Atunci când femeia nu mai avea dreptul la zile libere, colegii ei au fost cu adevărat altruiști, oferindu-i o parte din zilele lor de concediu, numai ca ea să poată avea timpul liber necesar adopției fetițelor. La fel a procedat și un coleg de muncă al soțului ei.
„Dar trebuie să spun că toate instituțiile italiene implicate ne-au dat o mână de ajutor, pentru a reuși să avem cât mai curând toate actele necesare procesului de adopție. Am găsit sprijinul tuturor”, a mărturisit Alina.
Povestea celor doi proaspeți părinți confirmă faptul că speranța este cel mai puternic motor, ce permite oricui să-și îndeplinească visele. Acesta este motivul pentru care Alina îi sfătuiește pe toți: „Să nu-și piardă niciodată speranța. Indiferent de calea pe care trebuie să o urmeze, trebuie să meargă până la capăt. Doar așa visul poate deveni realitate”.
