După 27 de ani în Italia au făcut drumul de întoarcere acasă. „Ne-am suflecat mânecile și am luat-o de la capăt”

Adina Ojog este una dintre românii care au decis, după ani de zile petrecuți în străinătate, să se întoarcă în România. A trăit la Veneția, la doi pași de Piazza San Marco și a dobândit cetățenia italiană. S-a integrat perfect, a fost unul din candidații români la alegerile administrative din Peninsulă. Apoi, împreună cu soțul, a decis să se întoarcă în orașul natal, la Botoșani, să-și deschidă o mică afacere și să încerce să redescopere legătura cu patria. Ne povestește cum a fost reîntoarcerea, ce dificultăți a întâmpinat și cum vede România acum, cu ochii cuiva care a trăit o jumătate de viață în diaspora. 

„Visam să plec din România!”

Născută la Botoșani in 1977, Adina Ojog ne spune că trăia cu ideea de a pleca din România „înrădăcinată de la 13 ani, după căderea lui Ceaușescu, pentru că voiam să văd și altceva, să trăiesc în altă realitate”. A urmat cursurile profilului de pedagogie la Școala Normală „N.Iorga”, iar apoi a profesat ca învățătoare, timp de 3 ani după terminarea liceului.

„Visul de a pleca din România se materializează în anul 2000, când decid să-mi urmez prietenul (devenit apoi soț) în Italia, el fiind deja plecat din 1993”.  

Adina pleacă așadar către Italia, așa cum se făcea pe atunci, „cu o viză de o lună în spațiul Schengen”. La început nu i-a fost ușor, iar primul loc de muncă în străinătate nu se uită niciodată. „Am rămas un an în zona Romei unde mi-am găsit câteva ore la curățenie, la câteva familii și am reușit să intru ca ajutor într-un salon de frizerie, dar cu jumătate de normă”.

Veneția, „orașul unic de pe ape”, dragoste la prima vedere

În 2001, intervine marea schimbare: „Mă mut la Veneția! Aici sotul meu lucra deja de vreo 3 ani într-o companie de construcții”. Veneția a fost dragoste la prima vedere,  „orașul de pe ape, orașul îndrăgostiților, orașul-muzeu, orașul UNIC!”

Adina Ojog împreună cu soțul ei în primii săi ani la Veneția. Foto: arhiva personală

La Veneția, Adina începe să lucreze într-un hotel, pe post de camerieră. „După vreo 2 ani a urmat o întâlnire „norocoasa”, cu o persoana extraordinară, devenită prietenă de suflet: venețiana Silvia”.  Așa începe să lucreze ca secretară,  cu jumătate de normă, la Școala de dans pe care o deținea Silvia. 

Două joburi, muncă de 13, 14 ore pe zi

„Am lucrat aici vreo 14 ani până când, din cauza crizei, școala a fost închisă”. La școala de dans, românca noastră intră în contact cu sute de persoane, iar una din ele îi posibilitatea să susțină un interviu pentru un nou job. „M-a ajutat experiența mea anterioară, la hotel,  modul de gestionare a clienților, învățat ca secretară și munca în strâns contact cu oamenii, dar și faptul ca aveam cunoștințe de limbi străine. Aș am ajuns să gestionez o mică pensiune chiar la Veneția!”

O experiență care o duce înainte pentru alți 8 ani, în paralel cu școala de dans. Ca mulți români,  ne mărturisește că lucra și 13-14 ore pe zi. 

În 2017, Adina și soțul ei obțin și cetățenia italiană,  „fapt care ne bucură enorm, ținând cont că viața noastră de adult o petrecusem acolo și că ne simțeam parte de drept a acestei minunate țări!”

„Întoarcerea acasă, pentru a ne bucura de casa construită în 27 de ani”

Dar, la scurt timp, Italia e lovită de pandemie. „Pensiunea se închide, vine pandemia, munca în domeniul turistic începe să stagneze. Soțul meu, între timp, începuse să lucreze pe cont propriu în domeniul construcțiilor. El a avut ideea de a ne reîntoarce în țară, pentru a ne bucura și noi de casa pe care o construisem de-a lungul celor 20-27 de ani de ședere în străinătate”.

Adina primește propunerea soțului cu reținere, „chiar dacă în mintea noastră existase tot timpul ideea că, mai devreme sau mai târziu, ne vom reîntoarce în România”.

Într-un final, Adina acceptă, ținând cont și de faptul că cei doi nu au copii, și așa mutarea va fi mai ușoară. Cu o condiție: „în cazul în care nu ne adaptăm, să ne reîntoarcem!”

Un eveniment dureros și neașteptat, moartea mamei Adinei, în aprilie 2021, face ca hotărârea să fie urmată de fapte. „Tata era singur, am vrut să-i fiu alături în acele momente grele. Țin minte și acum gândul pe care l-am avut când am părăsit Veneția. Mă voi reîntoarce să o revăd, măcar o dată pe an, să-mi umplu sufletul și mintea de frumos!”

- Continuarea articolului după publicitate -
Adina Ojog la Veneția. Foto: arhiva personală

Ne suflecăm mânecile să o luăm de la început!

Odată ajunși în România, primul gând al celor doi a fost: „Ne suflecăm mânecile, ne umplem cu răbdare și o luăm, aproape, de la început!

„Nu ne-am făcut probleme că nu ne vom descurca din punct de vedere financiar, nu suntem persoane cu pretenții. Întotdeauna ne-am suflecat mânecile și am muncit și ne-am descurcat în mod onorabil. Căsuța noastră o aveam, datorii nu aveam. Soțul e expert în domeniul construcțiilor. După 27 de ani de experiență știe să ridice o casă de la temelie până la cheie. Problema era ce voi face eu?!”

Un business cu produse de igienă și curățenie, de calitate italiană – Hula-Hop Detergenți

Ideea i-a venit în luna februarie 2021, dat că vânzările online în perioada pandemiei luaseră avânt : deschiderea unui magazin online de produse pentru curățenia casei și igiena personală aduse din Italia, cu livrare personală și gratuită în zona Botoșanilor!

„Cu toții, cel puțin cei trăiți în străinătate sau ieșiți mai des din România, știm că produsele făcute pentru vestul Europei sunt mai calitative decât cele care se găsesc pe piața noastră de desfacere. Așa că încerc sî intru pe piață și eu cu această mică afacere personală, Hula-Hop Detergenți, să aduc produse de calitate, la prețuri cât mai rezonabile. Încerc să țin un preț cât mai convenabil pentru toată lumea, chiar dacă costurile cresc și în depozitele din Italia lună de lună, iar transportul cu tirul de acolo nu e deloc ieftin. Mai ofer sfaturi pentru folosirea optimală a produselor, le livrez gratuit, ori la domiciliu ori într-un punct din oraș, de comun acord cu clientul. Această comoditate,  cred eu, reprezintă un beneficiu în plus pentru client. Mai ales, încerc să ofer un serviciu de calitate, un zâmbet și disponibilitate, care aici lipsesc în cele mai multe domenii.”

Concluziile, după 6 luni de viață în România: „Nu mă regăsesc aici pe deplin”

„Viața în străinătate e mai lejeră, mai liniștită și mai satisfăcătoare, chiar dacă ești departe de unele persoane din familie sau de prieteni. Aici, în România, viața e mai stresantă, lumea mai dificilă, mai încruntată și mă refer la toate categoriile sociale.

Aici contează mai mult exteriorul, ținând cont că salariile nu sunt la nivel european, modul cum apari, cu ce mașină te plimbi, câte bijuterii la vedere ai. Familia (în afară de părinți, frați), prietenii dispar, după o perioadă. Dacă contactul cu ei era mai strâns când eram în străinătate, aici se pierde interesul, probabil pentru ca ești „pe loc”, fiecare cu problemele personale, cu viața de zi cu zi”.

Ca mulți români plecați și apoi reîntorși în țară, Adina nu se simte în România pe deplin „acasă”:  „După 6 luni încă nu mă regăsesc în locul meu natal, nu mă mai regăsesc în modul de a gândi și de a acționa, dar vorbesc strict de persoana mea. Soțul meu, în schimb, e mulțumit, munca nu lipsește, cu modul de a gândi și de acționa al marii majorități a persoanelor care ne înconjoară, zice că ne vom obișnui. Eu, sper!”

Adina Ojog cu soțul său în România. Foto: arhiva personală

Ce îi lipsea de acasă când era la Veneția și ce îi lipsește aici, din cele lăsate în Italia? „Când eram la Veneția ce îmi lipsea cel mai mult era familia și prietenii. Aici, îmi lipsește orașul în sine, Veneția, stilul de viață de acolo și prietenii, cunoscuții, lumea zâmbitoare!”

Totuși, dacă ar fi să întoarcă timpul înapoi, spune că ar face aceeași alegere de întoarcere

„Da! A fost dat să ne reîntoarcem după atâția ani. Situațiile și deciziile luate au fost ca niște piese ale unui puzzle care s-au unit la momentul oportun. Dacă vom rămâne aici, în țară? Nu știu. Viața ne va oferi răspunsul cel mai potrivit, la timpul potrivit. Noi încercăm să ne adaptăm schimbării”.

Reparcurgând ultimele luni, cel mai trist moment a fost moartea mamei, o tragedie neașteptată, iar cel mai fericit – senzația, inițială, că ne-am întors la origini. Ce am schimba în România? Multe, începând cu modul de gândire. Dar noi nu le putem schimba, generația noastră cred că nu le va putea schimba. Încercăm doar să ne facem partea noastră de a trăi frumos, de a oferi ajutor sau zâmbete când avem ocazia, de a face bine și ce e corect când putem”.

Un mesaj transmis românilor care ar vrea să se reîntoarcă acasă

„Încercați, dacă sufletul, mintea și situația vă îndeamnă să o faceți. Nu ezitați, cum se spune, ‘încercarea moarte n-are’. Dar fiecare decizie luată trebuie sa fie conștientizată. În România, ca dintotdeauna, lumea s-a descurcat, se descurcă în continuare, nu degeaba i se spune țara tuturor posibilităților. România rămâne țara natală, țara în care am familie și prieteni, amintiri din copilărie. O țară foarte frumoasă, dar fără să fie pusă în valoare așa cum ar merita, cu niște conducători nepăsători și interesați doar de ‘binele’ lor! Italia și Veneția vor rămâne în inima mea ca țara/orașul de adopție, țara/orașul experienței mele de adult, unde am cunoscut arta, frumosul și liniștea sufletească”.

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos