Potrivit BEC, rezultatele alegerilor parlamentare în diaspora au plasat USR pe primul loc, cu un procent de 28% pentru Senat și 23,72% pentru Camera Deputaților.
PNL a obținut 26,21% la Senat și 26,19% la Cameră, PMP: 24,96% — Senat și 27,33% — Cameră, PSD: 10,03% — Senat, 10,56% — Cameră.
Știu. Primul ministru care va reprezenta diaspora a fost ales pe alte criterii și respectând alte proceduri. A fost ales nu de diasporă, nu de diasporeni. Cum ne va reprezenta un ministru pe care nu noi l-am vrut, dintr-un partid politic nu tocmai agreat de electoratul român din străinătate?
Andreea Păstârnac, ministru pentru Românii de Pretutindeni, membră PSD, s-a născut la 24 septembrie 1967, la Brașov.
A absolvit Facultatea de Filologie, la Universitatea București în 1990, din 2006 până în 2011, a fost ambasador al României în Cipru, iar în septembrie 2013 a devenit ambasador al României în Israel.
În noiembrie 2015, când era ambasador în Israel, Andreea Păstârnac a fost acuzată de membri ai comunităţii româneşti din Israel că nu s-a implicat în sprijinirea însoţitorilor victimelor din Colectiv transferate la Tel Aviv.
Mai jos, un fragment dintr-o petiție adresată premierului în funcție în acel moment, Dacian Cioloș de către reprezentanți ai comunității românești din Israel:
„Stimate domnule prim ministru Dacian Ciolos,
suntem extrem de nemulțumiți de activitatea Ambasadei României la Tel Aviv. Nu este prima dată când ne plângem fără să fim luați în seamă de aparatul politic de la București. Activitatea ambasadoarei Andreea Păstârnac nu ne mai mulțumește iar de când a arătat indiferență față de victimele tragediei de la #Colectiv, care au fost aduse la tratament în Israel, vă spunem cu regret că Andreea Păstârnac nu ne mai reprezintă.
Gestionarea defectuoasă a cazului celor doi răniți din Colectiv care au fost trimiși în Israel la tratament a revoltat întreaga comunitate. Doi băieți tineri, care lucrează în mass media română, au fost internați împreună cu soția, respectiva mama. Încă de la început, Ambasada României a arătat indiferență totală față de aceste cazuri. Răniții au intrat pe mâna medicilor israelieni, dar cele două însoțitoare s-au trezit dintr-o dată într-o țară străină, fără să cunoască limba și trăind o mare tragedie. Noi, comunitatea română din Israel, când am văzut că ambasadoarea Păstârnac nu are niciun gând să-i sprijine pe acești oameni, ne-am organizat într-un grup de voluntari numit „Israel ajută Colectiv”, am strâns bani pentru a le caza în hotelul spitalului, le-am adus mâncare zilnic și produse de strictă necesitate.
În urma reclamațiilor noastre Ambasada ne-a invitat la „dialog”. Ne-am dus, am crezut că încep să se miște lucrurile. Am fost așteptați de doamna ambasador înconjurată de un grup de susținători care nu aveau nimic în comun cu răniții de la Colectiv, nu fuseseră nici măcar o dată la spital. Ni s-au făcut poze pentru a se arăta la București că Ambasada face ceva, după care din nou Ambasada a dispărut din peisaj. Noi am continuat să mergem cu rândul la spital, am făcut un dispecerat de urgență care colectează ofertele voluntarilor și nevoile însoțitorilor, le-am plătit hotelul, două camere pentru câte o lună de zile (acum avem aproape toți banii pentru a doua lună), ne ducem la spital zilnic cu mâncare, conform unui tabel organizat pe zile și pe ore, etc. Pur și simplu am realizat nu numai că avem o ambasadoare nepăsătoare, dar și un om fără inimă căruia nu i-a păsat de suferința semenilor săi. Așa că am renunțat să mai așteptăm vreun serviciu din partea lor.
În doi ani de zile, de când s-a instalat la post ambasadoarea Păstârnac a reușit să dezbine diaspora în două grupuri rivale. Prietenia exagerată cu un anumit grup a semănat discordie între prieteni de o viață. Aceia care nu împărtășesc părerile doamnei ambasador sunt și “pedepsiți”: nu sunt chemați la întâlnirile românilor de la ambasadă și nici la recepții sau alte evenimente culturale. Grupul de voluntari care îi ajută pe însoțitori au devenit niște “paria” pentru că au avut îndrăzneala să ceară ambasadoarei să-i susțină pe acești oameni.
Vă întrebăm domnule prim ministru, acesta este rolul unui ambasador al Statului Român?
Tel Aviv, Israel – 22 noiembrie 2015.
În timpul audierilor, Andreea Păstârnac a declarat:
“Aş vrea doar să amintesc că în urma eforturilor diplomatice pe care le-am făcut în urmă cu un an de zile, statul Israel a fost unul din primele state care a ajutat medical pentru tratarea răniţilor de la Colectiv. Cei trei tineri răniţi care au ajuns în Israel s-au bucurat de tot sprijinul misiuni diplomatice şi al meu personal. Acest lucru a fost menţionat de doctorii români şi israelieni care lucrează în acest spital într-o scrisoare publică adresată opiniei publice din România. De asemenea, a fost menţionat de ministrul Sănătăţii în momentul în care a participat la Ziua Naţională a României”.
Suntem 4 milioane de cetățeni români care trăiesc în străinătate și de regulă votul nostru chiar contează.
Diaspora este reprezentată de 6 persoane în Parlamentul Român. Atât. Deci aproximativ un parlamentar la 700.000 de persoane, când în ţară, un parlamentar este reprezentantul a 48.000 de persoane. De ce este astfel? Informaţia este disponibilă: a existat o propunere a PNL, o moţiune care avea scopul de a dubla măcar numărul aleşilor pentru diaspora, însă ea nu a trecut, la mustaţă, în vara lui 2015. 114 deputaţi au votat contra, doar 113 pentru. Poate acest vot politic reflectă ceea ce auzim de atâţia ani încoace, atât din gura politicienilor, cât şi din gura concetăţenilor noştri din România: diaspora nu ar avea dreptul să se exprime în cadrul unui vot, ea nu pricepe, nu ştie ce se întâmplă cu adevărat în ţară! Cu alte cuvinte, diaspora este bună atunci când trimite bani acasă, pentru familii, pentru ţară şi atunci când este nevoie să fie mobilizată pentru vreun referendum, însă nu și când trebuie să voteze.
Poate pentru că diaspora nu se mișcă spre cabinele de votare cu mici și bere, cu spectacole de muzică populară, cu proiecte de reîntoarcere pe meleagurile controlate încă de clasa coruptă condusă de politicienii ultimilor 26 de ani. Mulți dintre acești politicieni și-au creat o falsă impresie că diaspora ar avea nevoie de ajutor, de sprijin, de proiecte care să le ușureze traiul greu și să le facă drumul mai ușor prin crunta străinătate.
Nu este așa, domnilor parlamentari!
Diaspora nu vrea o viață mai bună pentru ea, a învățat deja că bunăstarea nu se pretinde, nu se cerșește ci se construiește, diaspora trebuie văzută cu respect, ea este principalul reprezentant al culturii și identității românești în lume și prin prisma acestor atribute trebuie să vă construiți imaginea despre noi, diasporenii. Diaspora, poate nu a reușit să își aleagă o voce care să exprime aceste gânduri, să vă spună că simțim o cruntă lipsă de respect și considerație în ceea ce ne privește iar când avem ștampila în mână o folosim cu gândul la cei de acasă, la părinții noștri, la copiii pe care am fost nevoiți să-i lăsăm acolo, la visurile noastre îngropate în țărâna indiferenței cu care ni le-ați ruinat, cu gândul la o Românie de care să putem fi mândri, în care poate peste ani vom dori să ne întoarcem, o Românie în care să fim respectați pentru că suntem cetățeni de drept ai acestei țări! Pentru că am învățat în Italia, în Spania, în Germania, în Anglia, Canada și Statele Unite că un stat de drept în care funcționează legile democrației trebuie tratat cu respect dar mai presus de toate trebuie să te și respecte. Șă-ți respecte alegerile, opiniile, visurile, năzuințele, demnitatea de cetățean.
Așteptăm încă oameni politici care să vină printre noi și să vorbească despre diasporă ca despre un partener, ca despre un aliat al eforturilor României de a-și câștiga un nume în lume, nu ca despre ologul satului care cerșește ajutorul vostru pe scările de la Primărie.
Pentru noi nu vrem nimic, am învățat să ne construim singuri. Pretindem o Românie dreaptă și prosperă pentru copiii noștri, pentru cei care au murit în stradă la revoluția din ’89 crezând în niște idealuri, pentru tinerii care mor Colectiv din cauza corupției și a hoției, pentru urmașii de mâine pentru care nu vrem să fim doar „căpșunarii” Europei ci glasul și emblema unei Românii democratice, cinstite, culte, o Românie de care să fim mândri că o putem reprezenta în lume!
Noi, vom face tot ce ne stă în putință pentru a realiza acest obiectiv, voi, domnilor parlamentari și doamnă ministru cum ne veți sprijini?
