Disperarea unei românce care lucrează în sectorul turistic din Milano: „Nu mai lucrez din 2 martie, nu știu ce mă așteaptă în viitor”

„Singurul motiv pentru care eu și fiica mea de 11 ani nu am murit de foame este pentru că Primăria mi-a dat bonurile de masă și cu alea am putut să cumpăr mâncare, economisind într-o mie de moduri pentru a ne ajunge până azi. Dar eu din 2 martie nu mai lucrez și Statul nu-mi dă niciun ban.”

Cuvintele de mai sus îi aparțin Loredanei Turbatu, o mamă româncă în vârstă de 38 de ani care-și crește singură fiica. Înainte de pandemia de coronavirus, Loredana, care trăiește de 14 ani în Italia, supraviețuia împreună cu fetița ei numai datorită locului de muncă pe care-l are în sectorul turistic.

„Am un contract part-time. Înainte câștigam maxim 900 de euro lucrând 25-30 de ore pe săptămână. Acum stau acasă și nu știu ce mă așteaptă în viitor. Lucrez de șase ani pentru o societate care își pune serviciile la dispoziția hotelurilor mari de patru sau cinci stele, în oraș și în afară, în apropiere de târgul din Rho”, a declarat Loredana citată de ziarul La Repubblica.

Sursa foto: La Repubblica / CISL Milano

Loredana și alte câteva sute de persoane care lucrează în sectorul turistic și se află în aceeași situație au protestat în dimineața zilei de miercuri, 17 iunie, în fața prefecturii din Milano. În ciuda faptului că în Italia situația critică a fost depășită, Milano rămâne în continuare în stare de alertă și 90% dintre hotelurile din această provincie sunt închise.

„Suntem în mare parte străini, societățile ne șantajează ușor să nu respectăm zilele de odihnă sau de concediu. Noi avem nevoie să muncim și îndurăm mai multe, suntem tutelați mai puțin de sindicate”, a declarat un bărbat prezent și el la protest, care lucrează ca portar la un hotel 40 de ore pe săptămână pentru un salariu de 1.100 de euro.

„Din cauza pandemiei, din 2 martie am primit înștiințarea de concediere colectivă prin scrisoare recomandată și fără niciun preaviz. Apoi, directorii societății au fost nevoiți să blocheze procedura fiindcă a fost dat decretul (care interzice concedierile – n.r.), dar ne-au lăsat acasă fără plată și nu au cerut șomaj tehnic fiindcă ne-au pus să consumăm zilele de concediu și odihnă rămase. Au depus apoi o cerere către Fondul pentru Suplimentarea Salariilor, dar până în prezent nu am văzut niciun ban”, a mai adăugat protestatarul.

Sursa foto: CISL Milano

La fel ca Loredana au ajuns și mulți alții într-o situație disperată, plini de datorii, fără posibilitatea de mai plăti facturile la gaz, curent sau ratele la case și constrânși de multe ori să ceară ajutor de la biserici sau de la primării.

„Lucrătorii din hoteluri suferă foarte mult și sunt foarte îngrijorați pentru viitorul apropiat, întrucât ajutoarele sociale prevăzute în decretul de relansare, care durează 9 săptămâni, vor fi epuizate în curând și va expira de asemenea și interdicția de concediere. Toate acestea, pe lângă întârzierea plăților ajutoarelor sociale”, au declarat reprezentanții sindicatelor Filcams Fisascat și Uiltucs.

Sursa foto: CISL Milano

Trimite acest articol și prietenilor tăi

Te-ar mai putea interesa

Publicitate
Trimite acest articol și prietenilor tăi