Florin Tanase, cetățean român în vârstă are 61 de ani, până în toamna anului trecut a fost șofer de camion și se bucura de o viață liniștită, normală. Prin natura muncii sale a ajuns în toate colțurile Europei și nimic nu prevestea drama pe care avea să o trăiască.
În dimineața zilei de 7 octombrie 2021, la două zile după ce a semnat contractul cu o firmă din România, care l-a transferat apoi pe șofer către o firmă italiană, s-a întâmplat ca viața lui Florin să se schimbe pentru totdeauna și nu într-un mod fericit.
El a povestit pentru Il Giornale di Vicenza: „Mă deplasam de-a lungul autostrăzii A4 între Vicenza vest și Vicenza est și la un moment dat am văzut fum ieșind din spatele camionului meu. Am oprit și am ieșit să văd ce se întâmplă.”
Florin a încercat să deblocheze sistemul de frânare al camionului, iar vehiculul s-a pus în mișcare de unul singur. Exista riscul să ajungă în mijlocul autostrăzii, într-unul dintre cele mai aglomerate puncte ale traseului. Era în jurul orei 11.00 dimineața și dacă s-ar fi întâmplat asta ar fi fost un dezastru. „Atunci, pe moment, am avut o reacție instinctivă. Am vrut să evit un masacru și am încercat să intru înapoi în cabină”.
Dar camionul încă se mișca și șoferul nu a reușit să se urce la volan, din mers. A alunecat și a căzut, iar remorca l-a prins dedesubt. „Din fericire mi-a trecut doar peste picioare pentru că altfel aș fi murit”, a spus Florin.
Șoferul român a rămas întins pe asfalt minute lungi, interminabile în mintea lui. Apoi a fost transportat în cod roșu la spitalul San Bortolo din Vicenza, de unde a fost externat două luni mai târziu, pe 21 decembrie 2021, fără ambele picioare. Sora lui îl găzduiește de atunci la Torino.
După accident, Florin Tanase a dat declarații la Poliție despre ceea ce s-a întâmplat și a fost deschis un dosar de cercetare. În atenția anchetatorilor a ajuns Mirella Masieri, reprezentantul legal al firmei „Grt”, firmă din provincia Milano pentru care Tanase intrase în serviciu, deși era angajat oficial de cooperativa românească „Bravi Autisti”.
„Sunt lucruri, strategii pe care le fac aceste firme pentru a economisi bani – a explicat șoferul camionului – dar nu-mi pasă. Nimic nu mai contează. Vreau doar să mă întorc să trăiesc cu demnitate. De când am plecat de la spital nu am văzut și nici nu am mai auzit pe nimeni. Trăiesc practic din nimic și numai datorită ospitalității surorii mele. Nu cer cine știe ce, dar măcar să am două proteze cu care să mă pot mișca și să nu rămân închis în casă, pe scaun, 24 de ore pe zi”.
Florin Tanase este apărat în instanță de avocații Michele Grigenti și Alberto Righi care între timp, pe lângă faptul că îl susțin din punct de vedere penal, încearcă să-i obţină o indemnizaţie de invaliditate de la INAIL Monza-Brianza.
„Sunt încă în viață – a spus Florin surâzând – dați-mi șansa să fiu din nou om! Cer să pot avea două proteze și poate o reședință în Italia, pe care nu am obținut-o niciodată pentru că de ani de zile casa mea a fost întotdeauna cabina camionului”.
