Dramatica poveste a unei românce din Italia, ajunsă să trăiască pe străzi. „Visez la un loc de muncă și un loc unde să fiu în siguranță”

Viorica Boca, o femeie de 40 de ani de naționalitate română, a ajuns să trăiască pe străzile din localitatea Scalea, provincia Cosenza din Italia, după un trecut marcat de suferințe și greutăți.

Cunoscută de cei din jur ca Viola, conaționala noastră și-a exprimat în fața jurnaliștilor de la Cosenza Channel o simplă dorință:

„Visez la un loc de muncă, o casă și un loc unde să fiu în siguranță”. Aceasta este povestea ei, o mărturie despre pierdere, supraviețuire și speranță.

Când a ajuns în Italia, în urmă cu 15 ani, Viorica se afla în căutarea unui nou început după ce, în România, a fost abandonată de părinți și a trăit timp de 25 de ani într-un orfelinat.

Italia părea șansa unui trai decent, departe de suferințele trecutului. La început, lucrurile păreau promițătoare: Viorica și-a găsit un loc de muncă, stabilitate și chiar relații apropiate.

- Continuarea după publicitate -

Însă, în scurt timp, a pierdut totul. Cu toate acestea, și-a făcut curaj să o ia de la capăt, plecând din Scalea spre nordul Italiei, unde a reușit să obțină un alt loc de muncă și o nouă reședință.

Problemele financiare și lipsa unei susțineri solide au adus-o din nou în pragul disperării, din păcate.

S-a întors în Calabria, fără un loc unde să stea și fără acte în regulă, ceea ce i-a închis multe uși.

Fără un acoperiș deasupra capului, Viorica și-a petrecut nopțile pe băncile din parcuri și pe străzi.

O noapte rece de toamnă a fost deosebit de greu de suportat: tremurând și speriată, a fost găsită de autorități lângă biserica San Giuseppe Lavoratore.

A fost transportată la spital pentru investigații, dar, după doar 12 ore, a fost din nou lăsată pe străzi.

Povestea ei a sensibilizat comunitatea locală, iar proprietara unui bed-and-breakfast i-a oferit un loc unde să stea gratuit pentru mai bine de o lună.

Între timp, serviciile sociale au început să îi ofere îngrijiri medicale și au demarat căutările pentru o locuință permanentă într-o structură adecvată.

Cu toate acestea, listele de așteptare sunt lungi, iar Viorica a fost nevoită să găsească soluții temporare. De câteva zile, femeia româncă nu mai are un adăpost.

„Sunt afară de dimineață până seara, chiar și atunci când plouă. De multe ori mănânc o singură dată pe zi, datorită Caritasului de la don Cono. În rest, mă ajută câțiva prieteni, dar nu este suficient pentru a trăi o viață normală”, a povestit ea.

Apelul ei este unul simplu, dar profund: „Vreau doar puțină pace și o viață normală”.

Autoritățile și comunitatea locală continuă să caute soluții pentru a-i oferi un nou început, dar, până atunci, Viorica rămâne un simbol al luptei pentru demnitate și siguranță în fața adversităților.