Bruno Fuccini, un italian aflat în prezent în Africa, afirmă că și-a pierdut familia, averea și legătura cu propriii copii, acuzându-și tatăl că s-a culcat cu fosta lui soție.
Contactat de redacția publicației Torino Cronaca, după un mesaj postat pe rețelele sociale anul trecut, de Ziua Tatălui, Fuccini a povestit întreaga sa dramă personală, susținând că „a fost ruinat”.
„Astăzi ai fi împlinit 100 de ani. O boală urâtă te-a luat. M-ai lăsat moral la pământ mergând în pat cu soția mea…”, scria el despre tatăl său, decedat, într-un mesaj public.
Fuccini a relatat că și-a cunoscut soția în 1984 într-un club de noapte din Rio de Janeiro și a adus-o ulterior în Italia. Au avut împreună doi copii.
Tatăl lui obișnuia să vină zilnic în vizită când copiii erau mici, spunând că îl bucura prezența bunicului: „Îi învăța, îi ajuta la teme, ca toți bunicii”.
Însă, în timp, relația de cuplu s-a degradat: „N-am fost niciodată de acord cu soția mea. Tot ce iubeam eu, ei îi displăcea”.
A ajuns în punctul în care i-a oferit acesteia 200.000 de euro ca să plece. „Ea a început… și bătrânelul a căzut în plasă”, a spus Fuccini despre tatăl său.
Situația s-a complicat și mai mult din cauza problemelor legale ale bărbatului: „Am avut și probleme cu justiția, o falimentare frauduloasă, evaziune fiscală.
Casele pe care le aveam le-am trecut pe numele tatălui meu. Dacă nu te poți încrede în tatăl sau în copiii tăi… ei bine, m-au înșelat pe toate părțile”.
Întrebat cum s-a simțit când a aflat de trădare, Fuccini a răspuns: „Am simțit durere, nu rușine. Poate că toți știau și atunci, da, poate te simți rușinat.
Dar eu nu mă rușinez de ce-au făcut ei, ci de greșelile mele din trecut, când în loc să muncesc am făcut lucruri nelegale”.
Deși nu l-a iertat pe tatăl său, Fuccini a declarat că îi păstrează respectul: „Îl iubesc toată viața, mă rog pentru el în fiecare duminică la slujbă. Dacă ar trebui să aleg între părinți, aș alege-o pe mama, dar țin la amândoi”.
Referitor la relația cu copiii, spune că aceasta este complet ruptă: „Nu mă mai privesc în față. Nu știu de ce”.
A încercat recent să se apropie de fiul său cel mic, Federico, care deține o sală de sport și este absolvent de educație fizică:
„Am sunat la ușă, s-a deschis automat. A început să zică: «Ăsta nu moare niciodată…?». S-a îmbrăcat, a trimis clientul acasă și a plecat țipând”.
Aflat în Africa și fără bani, Fuccini afirmă că ar face orice pentru a le recâștiga încrederea copiilor săi:
„Sunt mort de foame. Dacă aș avea bani, m-aș întoarce la Torino înot. În trecut aveam munți de bani… Acum aș face orice, orice mi s-ar cere. Sufăr ca o fiară pentru distanța față de copiii mei”.
La finalul interviului, a lansat un apel sfâșietor: „Nu vă dau permisiunea, vă implor: contactați-i voi pe fiii mei și încercați să organizați o întâlnire”.
Bruno Fuccini trăiește acum cu dorul familiei și cu amintirea unui tată pe care nu l-a putut ierta, dar nici urî.
