Este probabil ca în timpul raportului de muncă angajatorul să îi solicite lucrătorului casnic (menajerei, îngrijitoarei sau bonei) să-l urmeze și în alte localități sau la alte reședințe secundare, în vacanță sau pentru alte motive.
Această obligație este bine să fie specificată încă de la început, în scrisoarea de angajare dintre angajator și angajat. De foarte multe ori însă aceste transferuri sau deplasări nu sunt trecute în contractul de muncă încheiat la începutul raportului de serviciu și apar diverse neînțelegeri.
Prezentăm mai jos drepturile lucrătorului casnic, conform CCNL, în cazul transferului angajatorului în altă localitate/reședință sau în cazul deplasărilor temporare:
Conform articolului 32 din Contractul Colectiv Național de Muncă (CCNL), în cazul în care angajatorul decide să se transfere într-o altă localitate/reședință, lucrătorul are dreptul la următoarele:
- În cazul transferului către o altă localitate, lucrătorul trebuie notificat în scris cu cel puțin 15 zile în avans;
- Pentru primele 15 zile la noul sediu al locului de muncă, trebuie să i se plătească lucrătorului o diurnă egală cu 20% din remunerația totală efectivă, corespunzătoare acestei perioade;
- Lucrătorului îi vor fi, de asemenea, rambursate cheltuielile de călătorie și de transport pentru el și pentru bunurile sale personale, în cazul în care angajatorul nu le transportă el însuși, în mod direct;
- Lucrătorul care nu acceptă transferul are drept la preaviz, în cazul în care termenul menționat la alineatul (1) nu a fost respectat.
În cazul deplasărilor temporare, conform articolului 33 din CCNL, lucrătorul casnic are următoarele drepturi:
- Când lucrătorului i se solicită să-și urmeze angajatorul sau persoana asistată într-o altă localitate, pentru o perioadă temporară, are dreptul să beneficieze de perioada de odihnă săptămânală;
- Cheltuielile de călătorie pe care le-a suportat în mod direct în astfel de ocazii, vor fi rambursate de către angajator lucrătorului;
- Lucrătorul va avea dreptul la o indemnizație zilnică, egală cu 20% din salariul zilnic minim pe tabel, conform tabelului A (vezi mai jos), pentru fiecare zi în care se află în deplasare sau în călătorie cu angajatorul sau asistatul. Cu excepția cazurilor în care obligația aferentă a fost prevăzută în scrisoarea de angajare, adică lucrătorul a acceptat de la bun început că se va deplasa în scop de lucru cu persoana pentru care lucrează și acest lucru este stipulat în contractul încheiat între cele două părți.
