După ce și-a încercat norocul în Italia, astăzi produce componente Ferrari și McLaren în România. Aventura unui antreprenor român de succes

Claudiu Lupaș voia să plece la muncă, în Italia pe vremea când nu era atât de ușor ca acum să o poți face. Era încă nevoie de viză, iar obținerea uneia pe căile obișnuite părea a fi un demers extrem de complicat. Nerăbdător și dornic să plece cu orice preț și-a găsit și trei tovarăși de drum. „Am primit de la o cunoștință o hartă ca să pu­tem pleca din țară“, povestește tânărul. Primi­seră și sfaturi de la alții mai experimentați, care i-au avertizat că, dacă sunt văzuți de grăniceri, este posibil să se tragă asupra lor.

Puși în fața unui astfel de scenariu extrem, s-au hotărât să-și blindeze cu conserve din tablă partea expusă a rucsacurilor. O altfel de problemă pe care o mai aveau erau și resursele financiare pentru a stră­bate Europa până în Italia. „Unul dintre prietenii care mă însoțea și-a vândut vaca“, își amintește Lupaș. Cu banii obținuți au cumpărat bilete de tren până la Bratislava, pentru a da impresia că sunt turiști. Strategia de acasă nu s-a potrivit însă și cu realitatea din târg. Grupul celor patru a fost prins la granița cehă, iar tinerii au fost trimiși la Brno, unde au stat în arest până la expulzarea în România. După mai bine de un an, regimul vizelor s-a mai relaxat. În 2001, Claudiu Lupaș pleca, în sfârșit, spre Italia. Începea o nouă aventură.

- Continuarea articolului după publicitate -
Claudiu Lupaș, sursa foto: newmoney.ro

Avea o viză în regulă, dar nu și documente care să-i permită să muncească

S-a angajat la o companie de construcții a unui român, din zona Perugia, în Todi. Lucra 15 ore pe săptămână, era plătit cu trei euro pe oră, iar banii nu i-ar fi ajuns nici măcar de mâncare. Descoperise, în schimb, locul în care erau aruncate produsele expirate ale unui supermarket și își procura de acolo mâncarea. Nu voia să renunțe și să se întoarcă în România. „Îmi era jenă de gândul să mă întorc acasă“, mărturi­sește Lupaș, recunoscând că nu i-a fost rușine să mănânce din gunoaie. Îi era jenă de cei trei prieteni alături de care fusese prins în Cehia, dar și de părinți.

Nu i-a rămas decât să-și schimbe din nou planu­rile.

„Am luat legătura cu niște prieteni din nordul Italiei să-mi găsească de muncă“

Era anul 2002 și ajungea în Bozio Parini să stivuiască deșeuri de la o manufactură care făcea imprimeuri pe materiale textile. Lucra zece ore pe zi, tot fără acte, pentru 800 de euro pe lună. În scurt timp și-a găsit un al doilea job, ca ospătar în restaurantul unui hotel de patru stele din Erba, aflat la câțiva kilometri de pri­mul loc de muncă. Lucra de noapte pentru aproape 700 de euro și mergea la serviciu cu bicicleta.

„Începusem să-mi fac relații”, își continuă el po­vestea. Câștigase între timp și încrederea proprie­tarului hotelului, care i-a propus să se angajeze cu normă întreagă, tot ca ospătar, pentru 1.300 de euro. I-a acceptat oferta și s-a mutat la Erba. În 2003 pleacă în concediu în România. E însă prins într-o încăierare, se alege cu mai multe vânătăi și e obligat să-și anunțe angajatorul că va ajunge la job după data stabilită. Nu a mai făcut-o, pentru că a fost concediat.

Totuși, norocul nu l-a părăsit complet

Și-a găsit rapid de lucru la un bar dintr-un club exclusivist de golf din Leco. Lucra în ture și câștiga 1.600 de euro lunar. În paralel, mai avea și un alt job de noapte, unde era plătit cu alte 2.000 de euro, deschizându-și și o firmă de pla­sare a forței de muncă.

La clubul din Leco l-a cunoscut și pe Walter Fontana, proprietarul producătorului italian de compo­nente auto Fontana Pietro. Prin vara lui 2005, omul de afaceri îl ruga pe Lupaș să-i aducă din Ro­mânia, prin intermediul firmei sale de plasare de forță de muncă, 30 de sculeri-matrițeri, pentru a lucra la fa­­brica din Italia. „Nici nu știam cu ce se ocupă un sculer-matrițer“, glumește Lupaș. A căutat oameni în zona Argeșului și a găsit 30 de disponibilizați de la Uzina Aro din Câmpulung Muscel. „În experiența Fontana am intrat într-o lume nouă pentru mine“, mărturisește acum Lupaș.

Walter Fontana i-a propus să renunțe la slujba de barman și să vină să coordoneze în fabrica din Italia muncitorii aduși de el din România

Și asta după ce omul de afaceri italian a fost convins că muncitorii de la Câmpulung au capacitatea de a lucra pen­tru clienți ca Ferrari ori McLaren. Odată ajuns la Pietro Fontana, Claudiu Lupaș s-a decis să-și reia stu­diile. Inițial a vrut să se înscrie din nou la Meca­nică, dar, în final, a optat pentru Științe Politice. A absolvit facultatea în 2013.

Mulțumit de performanțele echipei de români, începând din 2009, Walter Fontana s-a hotărât să tatoneze terenul pentru deschiderea unei filiale în România. A făcut-o prin același Claudiu Lupaș, pe care l-a numit ulterior și vicepreședinte al grupului.

Noua filială a fost inaugurată în 2011, la Schitu Golești, lângă Câmpulung Muscel, în urma unei investiții de 15 milioane de euro

„Claudiu este unul dintre exemplele de români care au preferat să aducă valoare adăugată în România“, spune Marius Bostan, inițiatorul proiectului RePatriot, program care urmărește readucerea în țară a româ­nilor care lucrează sau au afaceri în străinătate.

La fabrica de lângă Câmpulung, italienii au angajat în jur de 200 de muncitori, iar pentru a-și asi­gu­ra și pe viitor forța de muncă, Claudiu Lupaș a în­cheiat o înțelegere cu Ministerul Educației și un liceu din Câmpulung. „Am creat clase speciale de sculeri-matrițeri și frezori“, detaliază Lupaș, preci­zând că fabrica din România va fi extinsă în peri­oada următoare.

La jumătatea anilor 2000, când Lupaș a acceptat să coordoneze echipa de muncitori de la Fontana Pietro, grupul italian avea o cifră de afaceri de 40 de milioane de euro. În 17 ani, veniturile acesteia s-au triplat.

Fabrica Fontana Pietro din România a fost construită între 2009 și 2011, în urma unei investiții de 15 milioane de euro. Producția a început în 2011.

Fontana Pietro România a realizat anul trecut venituri de 9,59 de milioane de euro și un profit net de 1,17 milioane de euro.
Compania italiană este furnizor unic pentru Ferrari și livrează elemente de caroserie și pentru McLaren, Audi, BMW, Mercedes, pe care le realizează inclusiv la fabrica din Schitu-Golești. Fabrica Fontana Pietro a fost amplasată la Schitu-Golești pentru că se află în imediata apropiere a producătorului Dacia și la circa 180 de kilometri de Uzina Ford de la Craiova.

Sursa: newmoney.ro

Susține publicația noastră!

SUSȚINE PUBLICAȚIA NOASTRĂ

Mai multe articole mai jos