O frumoasă poveste de dragoste. Așa a fost sau cel puțin așa părea a fi ceea ce Elena a trăit alături de bărbatul italian pe care l-a cunoscut la Roma.
Elena Căpitănița are 31 de ani și este din Iași, în 2005 întrerupe cursurile universității și vine la Roma. Vrea să muncească, să pună ceva bani deoparte. De lucru găsește repede și astfel, cu responsabilitate și stoicism începe să lucreze ca îngrijitoare la bătrâni, ca baby-sitter sau la curățenie.
E singură la Roma Elena, e tânără și frumoasă și după doi ani, îl întâlnește și se îndrăgostește de Francesco Menniti, bărbat italian, care părea la rândul său îndrăgostit de dânsa.
Cei doi se mută împreună și încep să-și facă planuri de viitor, căsătorie, casă, copii, totul era frumos și părea că vor reuși să aibă o viață frumoasă împreună.
Lucrurile se schimbă însă. Treptat, Francesco devine un alt om, un om violent, recalcitrant, mai tot timpul nervos, care începe să i se adreseze Elenei cu vorbe urâte și jignitoare. Apare Gabriel, primul lor băiețel, tatăl lui pare fericit la început dar imediat începe să îi reproșeze mamei că el nu își permite să crească un copil, că nu e pregătit moral și material pentru asta. Încep absențele lui Francesco, Elena află că are o amantă și că se bucură des și de serviciile unor prostituate. Ea încă mai crede totuși, mai crede în visurile lor și în ceea ce i-a promis bărbatul la început, o casă, o familie.
Când Elena rămâne însărcinată cu al doilea copil, cu Francesco-Maria, tatăl a încercat să o determine să avorteze. Elena s-a împotrivit, nu a acceptat ideea de a-și ucide pruncul nenăscut iar pentru asta, în repetate rânduri, bărbatul italianul a amenințat-o pe Elena cu moartea, spunându-i că va face să pară ca fiind „o româncă proastă care s-a sinucis și nimeni nu se va obosi să ancheteze prea mult cazul.”
O lovește, se ceartă, o umilește, pe ea n-o dor toate astea cât faptul că se petreceau sub ochii și în prezența lui Gabriel, copil de câțiva anișori.
Situația devine de necontrolat, astfel încât, bărbatul italian hotărăște să o ducă pe Elena să locuiască la părinții lui.
„La început a fost bine, dar cu timpul a devenit un bărbat foarte violent, la început stăteam împreună, dar apoi ne-a abandonat. Mi-a făcut mie şi lui Gabriel valiza, în timp ce eram însărcinată în luna a opta cu al doilea copil, şi m-a trimis la părinţii lui. El avea foarte multe relaţii extraconjugale şi vorbea de faţă cu mine şi cu copilul cu prostituate. Atunci ne-am certat, iar el mi-a făcut valiza şi m-a dus la părinţii lui. Când am născut al doilea copil, deja locuiam de o lună la părinţii lui”, povestește Elena.
După nașterea celui de-al doilea băiat, bărbatul își vizita femeia și copiii care pentru el deveniseră o povară. Făcea scandal și doar carabinierii reușeau să-l potolească.
În acel moment, Elena, sătulă de agresiunile și abuzurile la care a fost supusă de bărbatul cu care s-a iubit a decis să se întoarcă în România. Declară că a avut acceptul tatălui copiilor ei, care s-a ocupat de cumpărarea biletelor de avion și i-a condus la aeroport.
„Am avut şi atunci şi am şi acum cărţile de identitate ale copiilor, pe care se vede clar semnătura lui, implicit acordul lui, cu care am venit în România. Nu este o procură pe o perioadă determinată, aşa cum se practică la noi, ci un act de identitate valabil trei ani. El m-a condus la aeroport, el mi-a obţinut biletele pentru avion. La aeroport, ultimele lui cuvinte au fost astea: «Sper că nu ai de gând să rămâi la morţii ăia de foame, acolo. Trebuie să te întorci aici, că, dacă nu, eu te găsesc şi te omor”, mărturisește femeia.
Timp de patru luni, Elena și cel doi băieți ai săi au locuit într-un centru pentru victime ale violenței domestice de la Direcției de Asistență Socială și Protecția Copilului Iași.
Atunci când a ajuns în Centru, băiatul cel mare, Gabriel, avea o stare depresivă și un comportament abuziv față de ceilalți copii, desena totul în negru și avea coșmaruri. Copilașul a avut nevoie de șapte luni de consiliere psihologică pentru a-și reveni.
Unul dintre specialiștii care au lucrat cu Gabriel, arată într-un raport că „la una dintre şedinţe, minorul a evocat o scenă de violenţă domestică în care îşi amintea că se afla sub masă, cu mâinile la urechi, părinţii lui se certau, mama era furioasă şi plângea, tatăl era furios şi a bătut-o pe mami. Întrebat minorul cum simţea el, emoţia identificată de copil a fost de frică şi nevoia ca totul să se termine”.
În octombrie 2016, Elena a fost înștiințată de Tribunalul Bucureşti că este acuzată de fostul concubin de răpire internaţională de copii.
Peste patru luni, pe 17 februarie 2017, recursul înaintat de Elena a fost respins şi astfel Curtea de Apel Bucureşti a dispus „înapoierea copiilor la adresa de reşedinţă din buletin“. Adică în Italia, în casa bunicilor celor doi minori, acolo unde tatăl i-a abandonat după ce s-a săturat de ei.
„Este o decizie gresită pe care au luat-o domnii judecatori care au citit doar deciziile finale și nu au judecat după probele aduse. Am încredere însă că până la urmă se va face dreptate pentru că există și judecători corecți în România. Copiii mei sunt cetățeni români și au fost iar dacă se întorc în Italia la tatîl lor, ar putea ajunge bolnavi mintal pentru că vor fi despărțiti de mine, iar eu sunt singura care am avut grijă de ei până acum.”
Povestea este departe de a se termina. Gabriel de 5 ani și Francesco-Maria de 3 anișori, au devenit fără voia lor, subiectul unei dispute juridice internaționale. Pentru că Elena, mama lor, nu are de gând să renunțe prea ușor la a-și crește și educa propri copii, așa cum doar o mamă iubitoare o poate face!
„Voi trimite tot dosarul la Haga, voi apela la CEDO, voi face cunoscute abuzurile judecătorilor români în toată Europa, suntem tot mai multe mămici care suntem tratate și hărțuite mai rău decât criminalii în România doar pentru că am născut copiii noștri și ca am avut puterea de a ne îndepărta de lângă niște monștri. Vă mulțumesc!”
Citește și: Autoritatea părintească și răpirea copiilor de către unul dintre părinți, conform legislației UE
