Români tineri, plecați din țara natală încă de când erau mici copii, dar care aduc cinste României prin ceea ce fac în țările unde trăiesc în prezent. Un nume, Elena Rotari, de care suntem mândri și de care cu siguranță vom mai auzi. Originară din localitatea Marginea, județul Suceava, Elena este în momentul de față o tânără speranță din industria cinematografică italiană. A fost intervievată pentru noi de fotograful Mihai Bursuc din Torino:
Cine ești, de unde vii și cum ai ajuns în Italia?
Mă numesc Elena Rotari, am 22 de ani, m-am născut în România, în localitatea Marginea, dar acum locuiesc și lucrez în Italia ca manager, în industria cinematografică. Am ajuns aici, în Italia, cu 15 ani în urmă, împreună cu părinții mei.
Cum ai ajuns să faci carieră în cinematografie?
Cu aproape patru ani în urmă, după mai multe interviuri, mi-am început cariera ca actriță. Am interpretat diverse roluri în unele filme și după ce am văzut cum funcționează această „mașinărie”, am vrut să cunosc și partea managerială a industriei cinematografice. Astfel, mi-am început studiile în economie și management la Universitatea din Torino.
Care au fost rolurile interpretate și în ce filme?
Am avut ocazia să interpretez mai multe roluri în calitate de actriță, inclusiv rolul unei asistente care se numea Isabella, în recentul film intitulat „La stanza del Sorriso”, al regizorului italian Enzo Dino. Premiera filmului „La stanza del sorriso” a avut loc la cinematograful Trevi din Roma, pe 19 decembrie 2018. Ulterior a fost lansat în cinematografele din Torino (26-27 Februarie e 19 Martie 2019) , Domodossola, Milano (16 Martie) Desenzano del Garda (15 Mai) Gallipoli (25 Mai) Pitigliano şi Cetatea.
Am interpretat, de asemenea, rolul unei femei manager în episodul pilot „The Mates”, lansat pentru televiziune. De asemenea, am avut rolul unei paciente bolnave de cancer, Federica, în filmul „Io e Ascanio”, care a câștigat multe premii în Italia și Spania.
După experiența mea ca actriță, am decis să mă dedic mai mult producției din spatele camerelor de luat vederi și astfel am devenit director de producție. De fapt, am fondat o Companie de producție executivă: „DRmovie”, împreună cu regizorul Enzo Dino.
Ce distincții ai primit până în prezent?
Printre premiile primite se numără Premiul I, în anul 2017, pentru filmul „Io e Ascanio”, în regia lui Enzo Dino, cel mai bun film având ca temă evoluția cancerului în Italia. De asemenea, cu același film, am fost nominalizată pentru cea mai bună actriță la Festivalul de Film „Ashort” și am obținut locul întâi în cadrul Festivalului de la Barcelona, din Spania. Cu filmul „Nu sunt nimeni” am obținut premiul I la Festivalul de Film de la Veneția.
Ce faci în momentul de față și ce proiecte ai pentru viitor?
Am lucrat ca manager pentru importante filme, cu companii de seamă printre care CONI, organizația națională de sport olimpică italiană; MSD, lider în sectorul farmaceutic; televiziunea italiană RAI.
Unul dintre obiectivele mele pe termen scurt este să produc un film despre România, țara în care m-am născut și căreia simt că aparțin. Doresc să realizez un proiect important și vizibil, cu impact internațional. Acest lucru se poate face printr-un film realizat în întregime în țara noastră și care să prezinte România în străinătate. Îmi doresc și cu siguranță poate fi un proiect care să reamintească multor români din străinătate de rădăcinile lor și care să aducă în același timp ceva inovator pentru țara noastră.
