Câți dintre noi nu ne-am bucurat ca niște copii, când am primit, în străinătate, pachete de acasă? Iar când pachetele ajung chiar de sărbători, bucuria este cu atât mai mare!
O româncă stabilită în Sicilia, din anul 2006, Camelia Pădureț, a descris pe pagina ei de Facebook bucuria și emoția trăită când a primit pachete de la cei dragi, din România. Mai precis din Botoșani, localitatea unde s-a născut, dar și de la Mitoc, satul în care se află casa bătrânească a bunicilor, unde și-a petrecut vacanțele, de mică. În doar câteva ore, textul a primit zeci de aprecieri de la români din Italia care s-au recunoscut în fiecare cuvânt al Cameliei.
„Dragii mei prieteni, azi m-am bucurat ca un copil, plângeam de bucurie dar amestecată cu puțină melancolie. Noi care suntem plecați de ceva timp din România, când vin sărbătorile, avem nostalgia de țară, casă, familie, prieteni, de mâncărurile noastre tradiționale și frumoasele datini românești”, își începe postarea Camelia Pădureț.
Apoi, povestește cum, pe 11 decembrie, a primit nici mai mult nici mai puțin de 3 pachete din România. În total, aproape 60 de kilograme de produse și cadouri de Crăciun: de la fratele Cornel, de la unchiul Petrică și de la prietena de o viață, Măriuca Vasilică. Iată integral povestirea savuroasă a deschiderii pachetelor!
„Azi am primit pachete din România, de la fratele meu, de la unchiul Petrică iar celălalt de la prietena mea Mariuca (36 ani de prietenie, o viață! Sincer, când am ajuns acasă nu știam care pachet să-l deschid mai întâi. Am început cu pachetul fratelui meu! Nu vă imaginați, când am deschis pachetul, ce miros îmbietor, care imediat m-a teleportat in România!”
De la miros, nu mai e decât un pas către degustare! „Dragii mei, am început sa gust din cârnațul afumat, kaizerul, pastrama etc! Nu mai dovedeam să mestec. Dar, în același timp am zis, lipsește ceva! Muștarul. Profund dezamăgită, am încercat muștarul Dijon (ăsta aveam în casă). Dar nu se compară cu muștarul nostru de Tecuci. Așa că m-am lăsat lipsită de muștarul Dijon și am mâncat simplu, pentru a simți gustul de acasă!”
Ca fiecare român care primește pachete de acasă, Camelia s-a gândit și la grija cu care au fost puse toate, aranjate în sacoșe, bine învelite, să ajungă întregi la destinație. Fratele ei, Cornel, locuiește de ani de zile în Irlanda, dar vine acasă de fiecare dată la sărbători, să petreacă așa cum cere tradiția. Așa și acum, a venit înainte de Crăciun, iar tăierea porcului și prepararea tuturor bucatelor tradiționale, nu puteau lipsi.
„Bucuria mare a fost când am aflat că aceste bunătăți au fost pregătite de însuși fratele meu și am continuat să mănânc in nesimțire. Mi-am zis: Camelia, la naiba cu dieta! Cine mă iubește, mă iubește și cu câteva kilograme în plus!”
După pachetul de la frate, a venit rândul deschiderii pachetului de la prietena de o viață, cu care Camelia a jucat în echipa de handbal de la Botoșani. „Am deschis și pachetul de la prietena mea și ce să vezi? Am avut o altă emoție un moment în care mi-am simțit mama, pe care am pierdut-o acum cinci ani, alături. Drăguța de ea, mi-a pus faină de mălai (la mine, în Sicilia, se găsește destul de greu). Mi-a mai pus rădăcini de pătrunjel, păstârnac, bomboane pentru brad, caș. Nu are rost sa le mai scriu, așa de multe și bune erau. Dragii mei, dar când am deschis borcanul cu varza murată și am simțit acel miros am început să plâng și mi-am adus aminte de Mama. Când îmi trimitea toate felurile de murături, mă suna să-mi spună: miroase, apoi gustă! Abia acum am înțeles ce voia să-mi spună!”
În timp ce scria povestirea despre pachete, Camelia spune că mânca „nucile trimise de unchiul Petrică, simt gustul copilăriei la Mitoc, satul unde îmi petreceam vacanțele la bunici”. Apoi, povestește că s-a pus să facă la cuptor sfecla roșie, pentru a face celebra salată cu hrean!
La sfârșitul postării, Camelia are un mesaj pentru prietenii ei, români în Italia: „Sper că nu v-am plictisit, dar cu această povestioară vreau să vă transmit un mesaj. Viața trece pe lângă noi așa repede, iar noi nu conștientizăm la timp acest lucru. Am devenit, reci, egoiști și nepăsători. Cel mai rău mă doare că ne-am uitat visurile din copilărie, dar în schimb îmbrățișăm o viață plină de materialism. Înțeleg, suntem sufocați de probleme, dar să nu ne pierdem inocența și puritatea sufletească, indiferent în ce colț de lume ne aflăm! Sărbători binecuvântate și bucurați-vă de lucrurile mici!”
Citind postarea Cameliei, am contactat-o și am vrut să aflăm mai multe despre viața în Sicilia și dorul de casă, mai ales de Sărbători. Am aflat că, de ani de zile, românca noastră duce mai departe tradițiile de acasă pe care împărtășește cu mândrie prietenilor și italienilor din familia ei.
Înainte de pandemie, la Cefalù, unde locuiește, Camelia a organizat mai multe evenimente și întâlniri în care a promovat cultura și tradițiile noastre. „De Paști, facem cu toții ouă roșii, iar de Crăciun nu lipsesc niciodată cornulețele și sărățelele. Copiii din familia mea italiană știu să vopsească ouă roșii și să aprecieze Crăciunul. Le aduc mereu din România suveniruri și jocuri, ba chiar au învățat jocul „Nu te supăra, frate!”.
Pachetele cu rădăcinoase, cu murături, cu preparate, nu lipsesc. „Ce nu se găsește aici, primesc de acasă. Trebuie să recunosc. Preparatele trimise de la prietenii din Ardeal sunt cele mai bune, dar noi, moldovenii suntem numărul unu la murături! Prietenii mei italieni știu să guste și să aprecieze”. Și ea trimite pachete celor dragi în România: „ulei de măsline, ricotta salata, portocale. Când dai, te bucuri și tu la fel de mult ca atunci când primești. Eu sunt norocoasă că am rude, prieteni, care nu m-au uitat!”
„Noi ne asemănăm cu cei din Sicilia, povestește Camelia, pentru că știm să gătim lucruri delicioase cu ingrediente „sărace”, cu ce se găsește în grădină. Și ne bucurăm când oaspeții termină tot din farfurie și curăță cu pâine. Așa le-am gătit eu prietenilor din România, un sos simplu cu măsline din grădină, ulei tot de măsline, oregano și puțin oțet! Au mâncat cu pâine și nu se mai săturau”. Camelia Pădureț cunoaște bine bucătăria siciliană. In 2020, ea a participat la emisiunea „Chefi la cuțite”, unde a impresionat membrii români ai juriului cu o rețetă veche siciliană, de paste cu vinete.
Dar, deși a fost „adoptată” de Sicilia, ne mărturisește: „Crăciunul printre străini nu se compară cu cel de odinioară, de acasă. Chiar dacă nu era la fel de bogat. Cel mai mult îmi lipsește bradul copilăriei, în care puneam globuri, bomboane și figurine făcute de noi din hârtie creponată. Îmi amintesc că aveam atunci, de Sărbători, portocale, pe care eu mă chinuiam să le leg și să le agăț în pom! Sicilia e țara portocalelor, dar chiar și când mă uit la portocalul din fața casei, sau desfac o portocală, acel miros îmi amintește de portocalele de sărbători din copilărie. Tot de atunci am rămas cu obiceiul de a face și mânca cornulețe, așa cum le făcea mătușa mea, maestru cofetar. De aceea am cerut prietenei mele să-mi trimită rahat pentru cornulețe și bomboane cu franjuri și staniol, cum erau odată. Dar mi-a spus că nu se mai găsesc!”
De când s-a stabilit în Italia, Camelia nu a mai petrecut Sărbătorile acasă. Merge mai ales vara. De aceea, amintirea Crăciunului e cu atât mai prețioasă: „Pentru mine, Crăciunul înseamnă căldura familiei, a fi împreună. Înseamnă acel miros de sarmale ale mamei, pe care îl simțeam când intram acasă. Nu voi uita acel miros niciodată și de aceea nu fac sarmale decât de Sărbători, în amintirea mamei. Să nu uităm că nu îi vom avea mereu lângă noi pe cei dragi. De aceea, să ne luăm din timpul nostru, să-i sunăm pe cei la care ținem. Prea multe ’emoticoane’ doar pe Facebook, ne-am îndepărtat de viața reală. Înainte, nu puteam să-i sunăm, pentru că era scump. Acum, putem. Un telefon, un gest concret, face mai mult ca orice urare pe rețelele de socializare!”
