Angajații din Italia trebuie să păstreze în arhivele personale fluturașii de salariu, documente furnizate de angajator odată cu plata retribuției lunare, pentru a se asigura că pot face față oricăror contestații privind salariul sau contribuțiile neplătite, într-o eră dominată de arhivarea electronică a documentelor.
Fluturașul de salariu, documentul eliberat de angajator la plata salariului, include detalii esențiale despre relația de muncă, precum tipul de contract, datele angajatorului și ale angajatului, deducerile (precum prevederi pentru pensie sau TFR), alocațiile familiale și salariul net.
Conform codului civil, drepturile privind retribuțiile se prescriu în 5 ani de la data la care trebuia efectuată plata, cu excepția unor situații precum indemnizația substitutivă de concediu, unde prescripția este de 10 ani.
Această perioadă de 5 ani începe de la încetarea relației de muncă în sectorul privat, în timp ce pentru sectorul public, prescripția începe a doua zi după ce salariul ar fi trebuit plătit.
Această distincție pentru angajații publici vine dintr-o precauție mai mare de a nu-și pierde locul de muncă, justificând astfel amânarea începerii perioadei de prescripție până la terminarea relației de muncă.
Documentele numite în Italia „busta paga”, fluturașii de salariu, sunt, de asemenea, vitale pentru a dovedi contribuțiile neplătite la pensie de către angajator.
Până la 5 ani după neplată, contribuțiile sunt acreditate automat, dar după această perioadă, angajatul trebuie să demonstreze existența relației de muncă pentru a plăti contribuțiile datorate.
Astfel, conform La legge per tutti, este recomandat ca fluturașii de salariu să fie păstrați pentru un termen de până la 10 ani pentru a asigura acoperirea oricăror necesități legate de pensie sau litigii legate de salariu.
