Fostă badantă în Italia, o femeie a decis să devină călugăriță după ce s-a întors în țară. „Răbdarea era puțină, iar sufletul îmi plângea, știind că sunt departe de ai mei”

Dionisia, o femeie de 40 de ani dintr-o familie creștină cu trei copii, a trecut prin greutăți inimaginabile înainte de a-și găsi liniștea sufletească la Mănăstirea Japca, situată în raionul Florești din Republica Moldova.

După ani de luptă cu violența domestică, dificultăți financiare și provocări legate de creșterea copilului, ea a ales calea spiritualității, așa cum a povestit chiar ea într-un monolog pe canalul YouTube al jurnalistului Dorin Galben.

Căsătorită la doar 19 ani, Dionisia a divorțat trei ani mai târziu din cauza violenței domestice.

„Decât să trăiești în stres și tu, și cei apropiați, mai bine am decis să ne despărțim”, a precizat ea.

La 20 de ani, devenea mamă și, din cauza dificultăților financiare, a decis să plece la muncă în Italia.

- Continuarea după publicitate -

Ajunsă în străinătate, a lucrat inițial ca îngrijitoare de bătrâni, apoi într-o fabrică de plastic, unde condițiile erau grele și salariile mici.

„Răbdarea era puțină, iar sufletul îmi plângea, știind că sunt departe de ai mei”, își amintește femeia.

Cu toate acestea, sacrificiile sale financiare au fost amenințate de un proces de custodie inițiat de fostul soț, care a încercat să o decadă din drepturile părintești.

Dionisia a revenit în Moldova pentru a lupta pentru fiul său și, cu ajutorul unui avocat, a câștigat în instanță.

După proces, Dionisia a continuat să facă naveta între Moldova și Italia timp de șapte ani, jumătate de an acasă și jumătate în străinătate.

În 2012, a reușit să-și aducă fiul în Italia, unde l-a înscris la școală. Însă viața nu a fost lipsită de provocări.

„Nu vedeam ieșire din situație. Atunci fiul îmi spune să ținem post și să mergem la biserică. Pentru mine a fost o luminare”, a mărturisit femeia moldoveancă.

În timp, fiul său a decis să se întoarcă în Moldova, ceea ce a reprezentat un moment de cumpănă pentru Dionisia.

„A fost un stres. Plângeam, dar mă străduiam să mă țin tare”, a mai povestit ea.

Dionisia a ajuns la Mănăstirea Japca din întâmplare, ajutând la cusut timp de două săptămâni.

Într-un moment de revelație, a decis să rămână definitiv. Această decizie a fost primită cu sentimente mixte din partea familiei sale:

„Mama era categoric împotrivă, sora încă mă bocește, dar tata și fratele mi-au acceptat decizia.”

Viața monahală i-a adus liniștea pe care o căuta. „Când deja am rămas în mănăstire, m-am găsit eu împreună cu Dumnezeu. Lupta nu-i cu cei din împrejur, ci cu tine însuți. Suntem plini de mândrie, de slavă deșartă, de egoism. În mănăstire, îți vezi adevărata față”, a mărturisit Dionisia.

Astăzi, după trei ani petrecuți la Mănăstirea Japca, Dionisia și-a găsit pacea interioară și dedică fiecare zi unei vieți spirituale alături de Dumnezeu.

Povestea ei, pe care o puteți afla în întregime urmărind video de mai jos, este o lecție despre puterea credinței și a rezilienței în fața greutăților vieții.