La biserica Sant’Andrea Apostolo, din Cadoneghe, în provincia Padova, vineri, 4 ianuarie, sute de oameni, rude și prieteni au fost prezenți la funeraliile românului Marian Bratu, care și-a dat sufletul după aproape 8 luni de suferință în urma unui accident de muncă petrecut la oțelăriile „Acciaierie Venete”. Cu ocazia înmormântării colegului lor, muncitorii de la uzina respectivă au declarat grevă, iar la funeraliile care s-au celebrat în ritul ortodox, atât în limba română cât și în italiană, au fost prezenți reprezentanți ai primăriei din Padova și ale sindicatelor de sector.
Din data de 13 mai 2018, Marian, în vârstă de 44 de ani, a luptat zi de zi și clipă de clipă pentru viața sa, a suportat dureri de neimaginat și s-a agățat de firul de speranță pe care viața i l-a mai lăsat după ce, împreună cu alți colegi de muncă, a fost stropit cu oțel încins. Un suport care susținea un recipient prin care curgea oțel topit a cedat iar cei care se aflau în preajmă au fost surprinși de lava încinsă.
Ars pe 90% din suprafața corpului, Marian Bratu a fost internat la Reanimare, în comă indusă și se pare că până în ziua de 25 decembrie a Crăciunului trecut răspundea la stimuli externi. Tocmai în acea zi de sărbătoare starea sa de sănătate s-a înrăutățit, iar medicii au înțeles atunci că nu se mai poate face nimic pentru a-i salva viața. Pe 27 decembrie, Marian Bratu a lăsat această lume, fiind a doua victimă a incidentului respectiv. Pe 6 iunie, Sergiu Todiță, un moldovean de 39 de ani, era primul care deceda în urma arsurilor suferite.
Un muncitor italian, Giani Gallo, coleg cu cei doi povestea cu amănunte momentele tragicului accident:
„A fost ca un cutremur, s-a auzit un vuiet care m-a ridicat practic de la sol, mi-a fugit pământul de sub picioare. S-a auzit un zgomot puternic și era foc peste tot. Eu eram sus, la nivelul recipientului, ceilalți erau jos și m-am repezit pe scări, spre ei, să îi ajut. În timp ce fugeam m-am trezit față în față cu Todiță, care era tot ars și cerea ajutor, dar a mai găsit puterea să-mi spună că celălalt coleg, Marian Bratu, rămăsese dedesubt. ‘E și Bratu jos, ajută-l…‘, mi-a zis. După ce l-am dus pe Todiță la infirmerie, m-am întors. Cu un alt coleg, nu-mi amintesc cu cine, l-am găsit și pe Bratu. L-am ridicat de sub brațe și l-am dus la infirmerie. Între timp, medicii de la SUEM, la telefon, ne-au sfătuit să-i punem sub dușuri și am făcut-o. Urlau de durere…” povestește Gianni despre colegii săi.
Marian Bratu lasă în urma sa o soție, Valerica, și doi copii care locuiau împreună cu el la Cadoneghe
„Mulțumim, tată, pentru dragostea și sacrificiile tale” – au spus copiii, un băiat și o fată, printre lacrimi, la altar, în ziua înmormântării. „Eram prințesa ta și prințesa ta voi fi mereu”, a spus fetița.
Băiatul a adăugat: „Tu și mama ați avut o viață dificilă, ați părăsit România și ați luat-o de la capăt fără niciun ajutor, ne-ați învățat ce este respectul, onestitatea, devotamentul și sinceritatea, care au devenit virtuțile noastre. Duminica aceea (ziua când a avut loc accidentul de muncă – n.r.) te-am așteptat să te întorci acasă în schimb, am primit un telefon cu o veste care ne-a schimbat viața pentru totdeauna.”
Sindicatele
„După șapte luni de suferințe crâncene, Marian Bratu împărtășește aceeași soartă a colegului său de muncă, Sergiu Todiță, care a murit în iunie anul trecut.”, a spus în discursul său Aldo Marturano, secretar general al sindicatului CGIL Padova, prezent la funeraliile conaționalului nostru. Sindicalistul a continuat: „Îmbrățișăm membrii familiei Bratu și îi asigurăm de tot sprijinul de care suntem capabili și de angajamentul nostru în fața justiției. Cu această moarte, tragedia petrecută la Acciaierie Venete ia, dacă este posibil, contururi și mai dramatice. Vorbim despre unul dintre cele mai grave accidente de muncă din istoria recentă a industriei din Padova. CGIL va face totul ca cei responsabili să răspundă în fața judecătorilor. Vom face acest lucru în memoria lui Sergiu și a lui Marian și a celorlalți colegi ai lor care și-au pierdut viața având doar vina că trebuiau să muncească pentru a trăi și pentru a asigura cele necesare familiilor lor.”
Loris Scarpa, secretar general Fiom Cgil Padova, a criticat apoi atitudinea politicii instituționale: „Avem nevoie de inspectori, de capital pentru investiții în sectorul de securitate al muncii. Regiunea a ignorat până în acest moment angajamentele, în legea bugetului național au scăzut resursele disponibile pentru securitate la locul de muncă.”
Primăria
Consilierul municipal Marta Nalin de la primăria orașului Padova a subliniat în discursul său: „Asistăm astăzi la o slujbă de înmormântare care are loc după ritualul ortodox dar celebrată într-o biserică catolică. Majoritatea celor prezenți sunt cetățeni români dar sunt și mulți italieni printre noi. Comunitatea românească este una dintre cele mai numeroase din provincia noastră, iar un exemplu foarte bun de integrare între credințe și culturi diverse l-am văzut și apreciat astăzi mai mult ca niciodată.”
Sicriul lui Marian Bratu era acoperit de trandafiri albi. Deasupra lor, o frază scrisă de Valerica, soția sa: „Te voi iubi pentru totdeauna”.
